$$$

 Scriitorul Gheorghe Brăescu ( n. 39 ianuarie 1871, Iași – d. 15 martie 1949, București) era fiul lui Alexandru Brăescu și al Mariei. A fost printre puținii militari din România vremii sale care, pe lângă cariera armelor, s-au ocupat și de literatură. A avut o tinerețe aventuroasă, a fugit de acasă pentru a se înrola în Legiunea franceză, unde a luptat sub contract doi ani. La întoarcere a urmat Academia militară, a ajuns maior și inspector al vieții culturale din armată și a început să scrie literatură. În timpul Primului Război Mondial a luat parte la campania din Transilvania în 1916, a fost rănit și i se amputează brațul drept. Este arestat și închis în lagărele germane de ofițeri din Straslund (pe insula Dänholm), Breseen (lângă Neubrandenburg) și Neisse (între Lamsdorf/Lambinovice și Oppeln/Opole, ambele acum în Polonia), apoi este eliberat și revine în țară unde este trecut în rezervă cu gradul de general în 1918. În volumele sale de schițe și nuvele ,,Vine doamna și domnul general" (retras din librării din cauza greșelilor de tipar), ,,Doi vulpoi", ,,Maiorul Boțan,

,,Schițe vesele" a surprins cu umor și ascuțit spirit de observație automatismele vieții militare din România antebelică, creând o tipologie umană mult mai variată decât la autorii anteriori. Este de asemenea autor de romane și de piese de teatru, mult inferioare schițelor. Eugen Lovinescu era convins că schițele sale umoristice le depășesc în valoare pe cele ale lui Ion Luca Caragiale. 

Surse:

https://mnlr.ro/gheorghe-braescu/

https://culturainiasi.ro/gheorghe-braescu/

https://jurnalul.ro/cultura/gheorghe-braescu-prozator-luptator-legiunea-straina-954679.html

https://www.poezie.ro/index.php/author/14453/