$$$

 În ianuarie 1987, acoperișul grajdului principal de la CAP "Progresul" din Teleorman s-a prăbușit sub greutatea zăpezii, îngropând 120 de vaci de lapte sub moloz și zăpadă, iar 80 de oameni - țărani, muncitori și soldați - au săpat manual prin dărâmături 16 ore continuu, la minus 15 grade, extragând fiecare vacă vie cu frânghii și pârghii, salvând 114 animale dintr-o situație care părea fără speranță, demonstrând că pentru o comunitate rurală, animalele nu erau doar proprietate ci supraviețuire pentru anul întreg.

CAP "Progresul" avea 120 de vaci de lapte - toată bogăția fermei. Lapte pentru 2.000 de locuitori. Venit pentru 150 de familii de țărani. Când acoperișul grajdului s-a prăbușit la ora 3 dimineața pe 15 ianuarie, sub greutatea a 60 de tone de zăpadă acumulată, dezastrul era total.

Alarma a fost dată imediat. Ioan Popescu, președinte CAP, 55 de ani, a ajuns la fața locului în 20 de minute. Priveliște de coșmar: acoperiș complet prăbușit, grinzi de lemn și tablă metal peste animale, zăpadă peste tot. Și cel mai îngrozitor - mugete disperate din sub moloz.

"Sunt vii! Unele încă sunt vii!" Au început să sape imediat. Cu mâinile goale, cu lopețile, cu orice. Primii 15 oameni - paznici, ingineri agrozootehnieni, țărani treziți de zgomot. Săpau furios prin zăpadă și moloz.

Prima vacă extrasă după 30 de minute: vie, speriată, cu o rană la picior, dar funcțională. Speranță! Al doilea animal după o oră: mort, strivit de grindă. Realitate brutală - unele vor supraviețui, altele nu.

La ora 6, când s-a luminat, toată comuna era mobilizată. Optzeci de oameni lucrând simultan. Soldați de la unitatea militară din apropiere veniră cu echipament: trolii pentru ridicat grinzi grele, frânghii, pârghii metalice, lanterne puternice.

Procesul era sistematic dar epuizant: săpă zăpada până dai de animal. Verifică dacă respiră. Dacă e viu, îndepărtează grinzile de deasupra cu trolii. Leagă frânghii în jurul corpului. Zece oameni trag sincronizat. Extrage animalul. Duce la grajdul de rezervă. Repetă.

Maria Ionescu, 42 de ani, zootehnie, coordona triajul animalelor extrase. "Viu sau mort? Rănit sau OK? Prioritate la cele rănite - tratament imediat. Cele OK - în grajdul cald. Cele moarte - deoparte, vom număra la final."

Cel mai greu: animalele vii blocate sub grinzi grele. O vacă avea piciorul prins sub o grindă de 200 kg. Nu putea fi ridicată cu mâinile. Au folosit troliul militar. Au ridicat grinda 20 de centimetri. Au tras vaca. Piciorul rupt, dar vie. Veterinarul a pus atela, va supraviețui.

Gheorghe Marin, 38 de ani, țăran, a lucrat 12 ore fără oprire. "Săpăm, tragem, salvăm. Fiecare vacă înseamnă 4.000 de litri de lapte pe an. Pentru 150 de familii, asta înseamnă venit. Nu salvăm animale, salvăm existența noastră pentru anul viitor."

La ora 12, după 9 ore de muncă, bilanț parțial: 45 de vaci extrase, 38 vii, 7 moarte. Mai erau aproximativ 75 sub moloz. Jumătate din operațiune completată, dar partea grea abia începea - animalele de la bază, cele mai adânc îngropate.

Vasile Dumitrescu, 50 de ani, soldat în rezervă, coordona folosirea troliilor. "Grinda asta cântărește 300 kg. Douăzeci de oameni nu o pot ridica manual. Folosim troliul. Ancorăm de stâlpul ăla intact. Trag încet. Ridicăm grinda. Cineva se strecoare jos, verifică animalul. Apoi extragem."

Cea mai dramatică salvare: o vacă tânără, 2 ani, viitoare reproducătoare valoroasă, blocată complet sub trei grinzi încrucișate. Două ore de muncă minutioasă pentru a ridica fiecare grindă fără a o strivi. Când în final au scos-o, era vie, terifă, dar fără răni majore. Toată echipa a aplaudat.

La ora 19, după 16 ore de muncă continuă, ultima vacă a fost extrasă. Bilanțul final: 120 de vaci îngropate. 114 extrase vii. 6 moarte. Rată de supraviețuire: 95%.

Din cele 114 supraviețuitoare: 20 cu răni minore, 8 cu fracturi, 2 în stare critică. Toate tratate imediat. Veterinarul și asistentele au lucrat toată noaptea. La final, doar una dintre cele critice a murit. Bilanț final: 113 vaci salvate din 120.

Pentru CAP "Progresul", salvarea însemna supraviețuire economică. Pierderea a 120 de vaci ar fi însemnat faliment, șomaj pentru 150 de familii, lipsă de lapte pentru comună. Salvarea a 113 însemna că pot continua, pot reconstrui grajdul, pot supraviețui.

Ioan, președintele, când a numărat animalele salvate, a plâns. "Am crezut că le pierdem pe toate. Dar oamenii au muncit ca niște eroi. Șaisprezece ore fără oprire, în frig, săpând prin moloz, salvând fiecare animal posibil. Asta e comunitatea adevărată."

Astăzi, când fermele au asigurări și utilaje moderne, este greu să înțelegi că în 1987, 80 de oameni au săpat manual 16 ore prin moloz și zăpadă pentru a salva 120 de vaci, pentru că acele animale reprezentau supraviețuirea economică a unei întregi comunități rurale, demonstrând că în lumea satului, solidaritatea nu e abstract morală ci necesitate de supraviețuire.