$$$

 Nu este un mit faptul că femeilor le este biologic mai frig decât bărbaților; este o strategie evolutivă de supraviețuire. Corpul femeii este programat să protejeze cu prioritate organele interne reproductive. La temperaturi scăzute, sistemul circulator al femeilor reacționează mult mai agresiv, contractând vasele de sânge din mâini și picioare pentru a retrage tot sângele cald spre centrul corpului (uter, ovare). Practic, femeile sacrifică confortul extremităților, care devin sloi de gheață, pentru a menține nucleul corpului fierbinte și sigur.

Un factor determinant în această ecuație termică este rata metabolică bazală. Metabolismul funcționează ca un cuptor intern care arde calorii pentru a produce energie și căldură. Bărbații au, în general, o rată metabolică mult mai ridicată decât femeile, uneori cu până la 23% mai mare. Asta înseamnă că, stând pur și simplu pe scaun, corpul unui bărbat generează mai multă căldură reziduală decât cel al unei femei, funcționând ca un radiator care merge la o treaptă superioară.

Diferența majoră provine din compoziția corporală, mai exact din raportul dintre masa musculară și țesutul adipos. Mușchii sunt țesuturi active metabolic, care produc căldură constant, chiar și în repaus. Bărbații au, nativ, o masă musculară mai mare. Femeile, pe de altă parte, au un procent mai mare de grăsime corporală. Deși grăsimea este un bun izolator, ea funcționează ca o pătură: păstrează căldura în interior, dar blochează fluxul termic spre piele. Astfel, organele interne ale femeii sunt calde, dar pielea ei se simte rece la atingere.

Studiile efectuate cu camere termice au confirmat această discrepanță uluitoare. În timp ce temperatura internă a corpului (măsurată central) este adesea identică sau chiar ușor mai mare la femei decât la bărbați, temperatura extremităților spune o altă poveste. Mâinile unei femei pot fi, în medie, cu aproximativ trei grade Celsius mai reci decât cele ale unui bărbat. Această diferență este uriașă din punct de vedere senzorial și explică de ce o atingere poate părea „înghețată”.

Hormonii joacă un rol crucial, în special estrogenul. Acest hormon are efectul secundar de a îngroșa ușor sângele și de a reduce fluxul acestuia către vasele capilare din extremități, mai ales la temperaturi scăzute. Aceasta face ca vasoconstricția (îngustarea vaselor de sânge) să se producă la temperaturi mai ridicate decât în cazul bărbaților. Practic, mecanismul de apărare împotriva frigului se declanșează la femei mult mai repede, chiar și la o adiere ușoară de vânt.

Ciclul menstrual influențează, de asemenea, percepția temperaturii. Nivelul de temperatură bazală a corpului unei femei fluctuează în funcție de fazele ciclului. După ovulație, când nivelul de progesteron crește, temperatura internă a corpului crește. Paradoxal, acest lucru poate face ca aerul exterior să fie resimțit ca fiind mai rece, din cauza contrastului mai mare dintre temperatura internă și cea ambientală.

Mărimea corpului este o altă variabilă fizică importantă. Femeile tind să fie mai mici decât bărbații, ceea ce înseamnă că au un raport suprafață-volum diferit. Ele au o suprafață a pielii relativ mare raportată la volumul intern al corpului, ceea ce duce la o pierdere mai rapidă a căldurii. Este același principiu fizic prin care o ceașcă mică de cafea se răcește mult mai repede decât o oală mare cu supă.

Această realitate biologică a creat o dezbatere aprinsă legată de temperatura din clădirile de birouri. Standardele pentru setarea termostatelor și a aerului condiționat au fost stabilite în anii 1960, bazându-se pe rata metabolică a unui bărbat de 40 de ani, îmbrăcat în costum, cu o greutate medie de 70 kg. Această formulă este învechită și ignoră complet fiziologia feminină, obligând femeile să se îmbrace mai gros la birou pe timpul verii.

Din perspectivă evolutivă, această sensibilitate crescută la frig a avut un scop precis. Protejarea fătului în timpul sarcinii necesită o temperatură internă stabilă și optimă. Prin retragerea sângelui din “periferie” și concentrarea lui în zona abdominală, corpul mamei creează un incubator perfect, indiferent de condițiile meteo externe. Disconfortul resimțit la degete este un preț mic plătit pentru succesul reproducerii speciei.

Așadar, data viitoare când o femeie cere să fie oprit aerul condiționat sau se plânge de frig, nu este un moft psihologic. Senzorii ei biologici sunt pur și simplu calibrați diferit. Este o dovadă a modului în care natura a prioritizat funcțiile vitale și protecția vieții în detrimentul confortului superficial, construind un sistem de termoreglare eficient și necruțător.