$$$

 CICERO - DE REPUBLICA

Marcus Tullius Cicero (106-43 î.Hr.) a jucat un rol important în perioada de sfârşit a Republicii romane. Activitatea sa literară şi politico-socială s-a concretizat în domenii atât de numeroase, încât Cicero poate fi calificat drept un om universal, homo universalis. El a fost autorul roman care a exercitat cea mai profundă influenţă asupra literaturii latine şi s-a manifestat ca unul dintre cei mai prolifici scriitori in limba latina. Cicero s-a născut la Arpinum, în Latium în data de 3 ianuarie 106 î.Hr si a murit la 7 decembrie 43 î.Hr. ucis chiar de către oamenii lui Marcus Antonius. 

***

De republica (Despre stat)

De republica este un dialog politic pe tema celei mai bune forme de guvernare şi a calităţilor conducătorului ideal. Opera continea 6 carti si a fost Ciceroscrisa probabil intre anii 54-51 i.Hr si este asa cum am spus un dialog socratic in care Scipio Africanul (cel tanar) detine rolul “batranului inţelept”; de mentionat ca Scipio Africanul (cel tanar) murise 6 decenii inaintea nasterii lui Cicero. Dialogul imaginar are loc la Roma, cateva sute de ani dupa moartea lui Socrate. Majoritatea ideilor lui Cicero sunt extrem de “republicane”, intr-o perioada in care Roma stapanita de Iulius Cesar se indrepta de la o dictatura spre un imperiu totalitar. Pentru a masca ideile si personajele criticate, Cicero se foloseste de personaje care propun o sumedenie de idei diferite, pe care Scipio le contrazice, propunand ideile autorului (Cicero). Trebuie de mentionat ca o mare parte din ideile redate sunt fructul influentei majore pe care filozoful grec Polibiu (Polybios) a avut-o asupra lui; de mentionat ca acelasi filozof grec a influentat si gandirea politica a lui Machiavelli, Montesquieu si pe parintii fondatori ai Statelor Unite (vezi nota din subsol).

Deoarece cartea nu a “supravietuit” timpului si bisericii Catolice, ea a fost reconstituita dintr-un palimpsest (vezi aici) descoperit in 1822 in biblioteca Vaticanului (Vat Lat 5757), acoperit de o copie a unei lucrari a Sf. Augustin. Opera descoprita de cardinalul (luminat) Angelo Mai, mare teolog si filolog, a fost transcrisa si publicata in 1908. Pentru doritorii de a o citi, in subsolul postarii exista un link la situl care o contine in format PDF. Cartea I-a contine un prolog in care protagonistii dialogului expun problematica politica a timpului lor. Sunt sublinate subiectele care trebuie discutate si sunt mentionate cateva forme de guvernare contemporane. Cartea a II-a este o descriere sumara a istoriei romane si a dezvoltarii legislative din perioada post-Etruca pana la contemporaneitatea republicana – cartea este vizibil incompleta. Cartea a III-a importanta publicului romanesc – sunt discutate feluritele institutii de justitie in diferitele tari ale antichitatii (asirieni, greci, persi, cartaginezi si latini). Cartea a IV-a si ea fragmentata, propune o discutie despre educatie; Enius unul din participantii dialogului isi incepe discursul cu o propozitie devenita istorica, in traducere libera : “Republica Romana este bazata pe oamenii ei si pe felul lor de a fi”, in zilele noastre in care simulacrul intelectual si educatia deficitara ne inconjoara de pretutindeni, trebuie sa ne amintim de aceasta propozitie. In cartea a V-a, este discutat civicul si calitatile cetatenesti fata de autoritati si care ar fi idealul in aceste relatii. Din cartea a VI-a au ramas numai cateva fragmente dispersate, totusi din Somnium Scipionis (Viziunea lui Scipio) putem intelege suficent pentru concluziile la care a dorit Cicero sa ajunga.La Republica lui Cicero, asa fragmentata cum este, reprezinta o capodopera de viziune politica si filozofica, este de citit, pentru a intelege cat de departe civilizatia noastra este fata de idealurile trasate cu milenii in urma, si cat de putin din teoriile pe care le-am propus le-am si adoptat cu adevarat.

***

Nota: Polybios sau Polibiu 201 – cca 120 î.Hr., a fost un om politic şi istoric grec, originar din Megalopolis. Autor a unei vaste istorii a lumii mediteraneene între 218 î.Hr. (începutul celui de-al doilea război punic) şi 146 î.Hr. (cucerirea şi distrugerea Cartaginei). Interesul său se îndreaptă spre faptele militare şi politice, dar şi spre psihologia personajelor şi cadrul natural al evenimentelor pe care le relatează. Din cele 40 de cărţi, câte numărau “Istoriile”, s-au păstrat în întregime primele cinci, iar din celelalte, fragmente. În 167 î.Hr. ajunge la Roma ca ostatec. Polibiu l-a avut ca model pe Tucidide, iar el va fi la rândul său model pentru istorici până la Machiavelli şi Montesquieu.