$$$

 Cărțile ascunse în sacii de porumb

Se spune că, într-o iarnă aspră, cu munții acoperiți de zăpadă și drumurile aproape pierdute sub viscol, Badea Cârțan se pregătea să pornească din nou la drum, hotărât să ducă peste munți, din România spre Transilvania, un nou lot de cărți românești, acele cărți pe care le considera mai prețioase decât orice avere, pentru că în ele se afla limba, istoria și sufletul unui neam întreg.

Cărțile erau ascunse cu grijă în saci mari de pânză, amestecate cu porumb, astfel încât nimic să nu trădeze adevărata lor încărcătură, iar Badea Cârțan știa prea bine că, dacă ar fi fost prins de autoritățile austro-ungare, risca nu doar confiscarea cărților, ci și arestarea, poate chiar ani de suferință, însă gândul acesta nu-l oprea, pentru că frica nu avea loc acolo unde credința în rostul drumului era mai puternică.

Pe cale, când frigul mușca din obraji și liniștea munților părea nefirească, a fost oprit de o patrulă de jandarmi, care l-au privit cu suspiciune și i-au cerut să arate ce transporta, iar Badea Cârțan, fără grabă și fără să-și piardă cumpătul, le-a răspuns simplu, cu voce calmă, că nu are nimic altceva decât hrană pentru iarnă, porumb pentru vitele sale, vorbele lui fiind la fel de simple ca înfățișarea sa.

Jandarmii au desfăcut sacii, au scos câțiva pumni de porumb de la suprafață și, văzând că într-adevăr boabele aurii umpleau sacii, nu au bănuit nimic, lăsându-l să-și continue drumul, fără să știe că, sub acel strat de porumb, se aflau ascunse sute de cărți românești, pregătite să ajungă în sate, școli și case unde limba română era amenințată cu dispariția.

Această întâmplare, aparent măruntă, spune mai mult decât o simplă poveste de drum, pentru că ea arată inteligența, curajul și sacrificiul unui om care a înțeles că fiecare carte dusă peste graniță era o scânteie de speranță, o formă de rezistență tăcută și o promisiune că identitatea românească nu va fi înfrântă, indiferent de opresiune.

Morala poveștii este că prin curaj, ingeniozitate și determinare, chiar și cel mai simplu om poate face lucruri mărețe, iar Badea Cârțan ne arată că sacrificiul pentru un ideal nobil, precum păstrarea limbii și a identității naționale, poate da sens unei vieți întregi.

Povestea ne mai învață că perseverența și soluțiile ingenioase pot învinge frica și piedicile, iar acolo unde alții s-ar fi oprit, el a mers mai departe, demonstrând că iubirea de neam și de cultură este mai puternică decât orice autoritate.

În cele din urmă, rămâne și lecția tăcută că o carte, oricât de mică sau de simplă ar părea, poate deveni o armă puternică în lupta pentru libertate, educație și demnitate.

#BadeaCârțan #PovesteRomânească #Curaj #IdentitateNațională #Cărți #Istorie