$$$

 Omul care a transformat moartea într-o lecție despre viață

La doar șase ani, Gunther von Hagens se afla întins într-un pat de spital, cu medicii spunându-le părinților săi să se pregătească pentru ce e mai rău, pentru că o lovitură aparent banală la cap, într-un corp fragil afectat de hemofilie, provocase o hemoragie internă care îi amenința viața, iar în acele unsprezece luni de izolare, durere și tăcere, copilul nu s-a jucat și nu a visat ca alții, ci a privit, a ascultat și a învățat, absorbind cu o intensitate tulburătoare mecanismele prin care corpul uman trăiește, se destramă și moare.

Născut în ianuarie 1945, într-o Europă sfâșiată de război, abandonat în grabă de părinți care fugeau din calea Armatei Roșii, crescut printre ruine, refugiați și frică, Gunther a supraviețuit copilăriei sale fragile doar pentru a deveni, mai târziu, un om imposibil de încadrat în limitele confortabile ale normalului, pentru că obsesia lui pentru corpul uman nu a fost una estetică sau morbidă, ci una profund existențială, născută din apropierea constantă de moarte.

După studii medicale, închisoare politică în Germania de Est pentru tentativa de evadare din comunism, ani de dezamăgire față de medicina de rutină și o minte care refuza să se mulțumească cu convenționalul, el a avut revelația care avea să-i schimbe viața și să scandalizeze lumea: ideea că țesuturile umane pot fi conservate nu prin ascundere, ci prin expunere, nu prin îngropare, ci prin înțelegere, astfel luând naștere plastinarea, un proces prin care apa și grăsimile din corp sunt înlocuite cu polimeri, transformând trupul într-o structură durabilă, inodoră, eternă.

Ani mai târziu, când aceste corpuri reale au fost scoase din sălile universitare și expuse publicului larg în expoziția Body Worlds, reacțiile au fost extreme, de la fascinație și revelație până la furie, repulsie și acuzații de profanare, pentru că lumea nu era pregătită să se vadă pe sine dezbrăcată de piele, statut și iluzii, redusă la mușchi, oase, nervi și organe, la o anatomie comună tuturor, indiferent de credință, cultură sau clasă socială.

Pentru unii, Gunther von Hagens a fost un vizionar care a democratizat știința și a făcut educația medicală accesibilă milioanelor de oameni care nu ar fi pus niciodată piciorul într-un amfiteatru universitar, pentru alții a fost un provocator lipsit de scrupule, un om care a transformat moartea într-un spectacol, însă indiferent de tabără, nimeni nu a putut nega impactul, pentru că zeci de milioane de oameni au ieșit din expozițiile sale cu o înțelegere mai profundă a propriului corp și a propriei fragilități.

Ironia supremă este că omul care a petrecut o viață întreagă conservând trupurile altora și explicându-le mecanismele a ajuns să fie el însuși confruntat cu degradarea lentă a propriului corp, odată cu diagnosticul de Parkinson, iar decizia sa de a fi plastinat după moarte și expus la intrarea expoziției sale nu este un gest de vanitate, ci continuitatea logică a unei vieți trăite sub semnul educației radicale și al refuzului de a ascunde ceea ce suntem cu adevărat.

Morală:

Uneori, cei care se apropie cel mai mult de moarte sunt cei care ne învață cel mai mult despre viață, iar a privi corpul uman fără frică și fără rușine poate fi primul pas spre a ne înțelege limitele, fragilitatea și valoarea reală.

#GuntherVonHagens #BodyWorlds #Anatomie #IstorieContemporană #ViațăȘiMoarte #Știință #CurajIntelectual #Educație