###

 S-a întâmplat în 18 decembrie1944: În timpul celui de-al doilea război mondial, Armata a 4-a Română intra pe teritoriul Cehoslovaciei pentru a participa la operaţiile militare desfăşurate împotriva armatei germane. La luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei, Armata a 4-a a participat cu Corpul 2 şi 6 Armată, din care făceau parte Diviziile 3, 6, 9, 11, 18 și 21 Infanterie, Diviziile 1 şi 8 Cavalerie, în perioada 18 decembrie 1944–12 mai 1945. 

Marile unităţi şi unităţile Armatei a 4-a s-au distins în operaţiile Roznava, Zvolen, Banska-Bystrica, Fatra Mare şi Fatra Mica, Praga, la care au luat parte aproape 77.000 de militari. Pentru eliberarea Cehoslovaciei, trupele române din Armatele 1 și 4 au forţat patru cursuri mari de apă (Hron, Nitra, Vah şi Morava), au cucerit zece masive muntoase, au eliberat 1.722 de localităţi, între care 31 de orașe şi alte localităţi mari. Pierderile umane s-au ridicat la 66.495 (morţi, răniţi şi dispăruţi), adică 30 % din efectivele angajate în luptă. Pierderile provocate inamicului s-au cifrat la 22.803 militari.

Confruntãrile s-au purtat în condițiile unei ierni aspre, cu geruri mari şi ninsori viscolite ce formau troiene de peste doi metri înãlţime, pe un teren foarte frãmântat, cu lanţuri muntoase, în cea mai mare parte împãdurit, cu râuri de munte având un mare debit de apã.Trupele române au început luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei alãturi de forţele Frontului 2 Ucrainean. La aceste lupte, armata românã a participat cu Armatele 1 şi a 4-a, înglobând forţele a patru corpuri de armatã, cu 16 divizii. Acestora li s-au alãturat: Divizia „Tudor Vladimirescu“, Corpul 1 Aero român, o divizie antiaerianã, Regimentul 2 Care de luptã, precum şi regimente şi batalioane de cãi ferate, pionieri, pontonieri şi formaţiuni logistice. 

În perioada 18 decembrie 1944-12 mai 1945, armata românã a participat la campania din Vest cu un efectiv de 250.000 de militari, efectiv care a fost încontinuu completat cu rezerve aduse din ţarã. În cadrul operaţiilor purtate pentru eliberarea Cehoslovaciei, marile unitãţi ale armatei române au luptat temporar sub comandamente ale armatei sovietice. Unele unitãţi sovietice (foarte puține) au fost puse, la rândul lor, în subordinea unor comandamente ale armatei române. Trupele române au parcurs prin luptã 400 de kilometri, ajungând pânã la 80 de kilometri de Praga. Militarii români au traversat zece masive muntoase şi au forţat patru mari cursuri de apã: Hron, Nitra, Morava şi Vah. Trupele române au fost angajate în peste 200 de acţiuni de luptã şi au eliberat peste 1.722 localitãţi, dintre care 31 de oraşe mai importante. Documentele au consemnat faptul cã în acele încleştãri pe viaţã şi pe moarte, ostașii României s-au dãruit total luptei pentru victorie, chiar dacã a trebuit ca unii sã facã jertfa supremã. Astfel, sunt menţionaţi peste 65.000 de militari morţi, rãniţi sau dispãruţi. Arhiva M.F.A -M.St.M. a reținut şi faptul cã din cele 1.722 de localitãți eliberate, în 633 au fost înmormântaţi 33.928 eroi, fii ai neamului românesc rãmaşi pe vecie în pãmântul Cehoslovaciei, departe de familiile lor, de prieteni, de locurile natale.

Dupã rãzboi, din cele 633 de localitãți în care au fost înmormântaţi eroii români, în 72 existau 87 de însemne, cimitire, monumente, obeliscuri, plãci comemorative etc. Conform unei înţelegeri ulterioare, încheiate în anul 1950, guvernele român şi cehoslovac au hotãrât ca pentru asigurarea perenitãţii rãmãşiţelor pãmânteşti ale eroilor români sã se organizeze douã cimitire centralizate. Cei înmormântaţi pe teritoriul slovac s-a decis sã fie exhumaţi şi reînhumați în Cimitirul Militar Central din nord-estul oraşului Zvolen, iar pentru cei din Cehia sã fie grupaţi pe un teren care sã fie atribuit Cimitirului Central din Brno. Au fost localitãţi, precum Stara Turá, în Slovacia, Pustimìo, Luhaèovice, Žeraviný, Rostin, din Cehia, unde, la cererea cetãţenilor, organele superioare cehoslovace au aprobat ca eroii români sã fie lãsaţi pentru vecie în cimitirele localitãţilor respective, consideraţi ca fiind şi eroii lor. Vizitele efectuate de cãtre membrii ambasadelor române de la Praga şi Bratislava în localitãţile enumerate au constatat buna organizare şi întreþinere a mormintelor eroilor români. Localnicii, care merg la mormintele membrilor familiilor şi prietenilor lor, depun flori şi aprind lumânãri şi la mormintele eroilor români. De asemenea, pe locurile de unde au fost exhumaţi eroii români şi duşi în cele douã cimitire din Zvolen şi Brno, prin contribuţia cetãţenilor au fost ridicate monumente, obeliscuri, plãci comemorative etc, de a cãror îngrijire aceştia se ocupã cu deosebit respect.

În toamna acestui an, prietenul meu, colonelul în rezervă Marius Popența, președintele filialei Sibiu a Asociației Naționale a Veteranilor de Război, alături de un alt camarad și amic, colonelul în rezervă Adrian Teodorescu, a preluat ștafeta INVICTUS de la Carei și, într-o acțiune inedită, având la dispoziție o mașină și o bicicletă, au refăcut o parte din traseul de nord al ofensivei Armatei Române din cel de-al doilea război mondial. Cei doi veterani s-au recules la monumentele și în cimitirele militarilor români căzuți în Ungaria, Slovacia, Cehia și Austria.Marius spunea într-un interviu ulterior traseului că: „...am reușit cu un coleg de-al meu mai tânăr, colonelul în rezervă Adrian Teodorescu, să ne adunăm la un loc și să plecăm pe acest traseu, eu cu mașina susținându-l, el pe mare parte din traseu cu bicicleta, am făcut mai bine de 600 km cu bicicleta pe traseul de nord al ofensivei Armatei Române, trecând, cum vă spuneam, prin Ungaria, Slovacia, Cehia, până undeva la jumătatea distanței între Praga și Brno, acolo unde s-a oprit Armata Română, la mai bine de o lună după terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial. Acesta este și motivul pentru care proiectul nostru s-a numit Invictus – ad finem et ultra, asta însemnând până la capăt și dincolo de el.” 

Marius mai spune că: „A fost extraordinar să văd că fiecare dintre oamenii aceia, mergând acolo cu copiii, cu nepoții, n-au mers numai la mormintele oamenilor dragi, ci s-au dus și la mormintele militarilor români. Am găsit peste tot, în Ungaria, în Slovacia, în Cehia, plin de lumânări aprinse, plin de flori puse la mormintele lor, ca și cum ar fi fost acasă între cei dragi. În alt loc, undeva în Cehia, am ajuns chiar în ziua de 1 noiembrie, ziua de pomenire a morților, și undeva în jurul prânzului, printre mere coapte și iarbă udă de la o ploaie care tocmai trecuse, se adunaseră oamenii în cimitir, probabil la o slujbă de pomenirea morţilor, la un parastas din ăsta de obște, m-am oprit un pic și lângă ei și am văzut o femeie care a mers cu nepoțica ei la mormântul militarilor români, o groapă mare comună unde erau îngropați câțiva zeci de militari români, i-am pupat mâna la bătrânica aia și i-am mulțumit tare mult că a aprins o lumină la căpătâiul soldaților noștri.”

Surse:

http://www.clujarm.ro/prezentare/prez.html

http://www.edituramilitara.ro/downloads/LOCURI%20DE%20GLORIE.pdf

http://www.istorie-pe-scurt.ro/cum-a-eliberat-armata-romana-cehoslovacia-de-sub-horthysti-si-nazisti/

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/armata-romana-in-cehoslovacia

https://once.mapn.ro/pag es/view/163