£££

 25 decembrie 1853 – S-a născut medicul oftalmolog Gheorghe Crăiniceanu.

Gheorghe Crăiniceanu (25 decembrie 1853, Ciclova Montană, Caraș-Severin – 19 noiembrie 1926, Cluj) a fost un medic oftalmolog, cadru didactic universitar. A absolvit în 1881 Facultatea de Medicină din Budapesta (cu o bursă acordată de familia Mocioni din Timișoara). În anul 1879, pe când era student, a fost premiat de către facultate pentru o lucrare de oculistică [oftalmologie]. S-a specialtzat lucrând la Clinica de Oftalmologie a doctorului Schulek din Budapesta (1881–1885). În 1885 a publicat cartea Statistica orbilor din Ungaria. În 1885 s-a stabilit în România, unde a fost medic militar oftalmolog, conferențiar al catedrelor de Oftalmologie de la Facultatea de Medicină din Iași, apoi Facultatea de Medicină din București. A scris lucrări de oftalmologie traduse ulterior în franceză, germană și maghiară: Statistica infirmilor și orbilor din țară, Igiena țăranului român (1895, Premiul Academiei Române), Igiena ochilor, Literatura medicală românească, În chestia orbilor. Asistența publică și privată. Progresele pe terenul tiflopedagogiei. A stăruit pe lângă oficialitățile bucureștene, încă din 1889, pentru înființarea în România a unui Institut de educarea orbilor. A fost directorul Azilului de Orbi Vatra luminoasă din București (1911–1916). A participat, ca medic militar oftalmolog, la primul război mondial. Din 1919 s-a stabilit la Cluj, numit Inspector general al instituțiilor medico-pedagogice [învățământ special] din Ardeal și Banat. A organizat la Cluj prima Conferință a directorilor din institutele medico-pedagogice din țară (1920), punând în discuție principalele probleme ale învățământului pentru persoane cu deficiențe. Din inițiativa sa, la Universitatea din Cluj s-a deschis Academia Medico-Pedagogică, pentru formarea profesorilor din învățământul special, ținând cursurile de Anatomie, Istorie și legislație, publicând: Elemente de ortofonie pentru uzul tuturor educatorilor și Istoricul instrucțiunei, literaturei și legislațiunii copiilor anormali și facilitând apariția lucrării profesorului Mihail I. Ionescu, din Focșani, Curs special pentru surdo-muți, bâlbâiți, idioți etc. (6 vol.). Academia a funcționat până în anul 1927, timp în care a dat trei promoții de absolvenți. Tot prin srădania sa, s-a înființat Școala Ajutătoare din Cluj, unde studenții de la Academia medico-pedagogică puteau face practica pedagogică în Cluj la cele trei institute existente, de suromuți, orbi și debili mintali.