£££

 Măslinul poate trăi productiv peste 2.000 de ani - cel mai longeviv pom fructifer. Măslinul din Vouves, Creta, are 3.000 de ani confirmați și încă produce 700 kg de măsline anual. Secretul: când trunchiul moare, rădăcinile trimit lăstari noi care devin trunchi nou. Un măslin nu moare niciodată de bătrânețe, doar de foc sau tăiere.

Din punct de vedere botanic, Olea europaea aparține familiei Oleaceae și este o specie perfect adaptată climatului mediteranean. Această plantă este capabilă să se dezvolte pe soluri calcaroase, stâncoase și sărace în nutrienți, unde alte specii de arbori nu ar putea supraviețui. Reziliența sa extraordinară provine dintr-un sistem radicular extrem de extins și viguros, care poate extrage umiditatea din straturi profunde ale pământului.

Frunzele măslinului sunt persistente și prezintă adaptări remarcabile pentru conservarea apei în perioadele de secetă. Suprafața superioară este de un verde închis mat, în timp ce partea inferioară este argintie, fiind acoperită cu perișori microscopici numiți tricomi. Acești perișori au rolul de a reflecta radiația solară intensă și de a crea un microclimat care reduce pierderea apei prin procesul de transpirație.

Fructul măslinului este o drupă, a cărei compoziție chimică se modifică semnificativ pe măsură ce se coace. În faza inițială, măslinele sunt verzi și conțin o cantitate mare de oleuropeină, substanța responsabilă pentru gustul lor extrem de amar. Pe măsură ce se apropie de maturitate, culoarea lor se schimbă în violet și apoi în negru, moment în care conținutul de ulei atinge nivelul maxim de acumulare în pulpă.

Procesul de transformare a măslinelor în ulei este unul pur mecanic, în special în cazul variantelor de înaltă calitate. Uleiul de măsline extravirgin este obținut prin zdrobirea fructelor și centrifugarea pastei rezultate, fără utilizarea solvenților chimici sau a temperaturilor ridicate care ar putea degrada compușii fenolici. Această metodă păstrează intacte vitaminele și antioxidanții naturali prezenți în fructul proaspăt.

Simbolistica măslinului este una dintre cele mai vechi și mai profunde din istoria umanității, fiind menționat în numeroase texte antice și religioase. În Grecia Antică, acest arbore era considerat un dar de la zeița Atena, iar ramura de măslin a devenit un simbol universal pentru pace, reconciliere și victorie. Astăzi, această reprezentare este păstrată inclusiv pe steagul Organizației Națiunilor Unite, încadrând harta lumii.

Din punct de vedere nutrițional, uleiul de măsline este pilonul central al dietei mediteraneene, recunoscută oficial pentru beneficiile sale asupra sănătății umane. Acesta este bogat în acid oleic, un acid gras mononesaturat care contribuie la menținerea elasticității vaselor de sânge. Consumul regulat este asociat cu o longevitate crescută și cu protecția celulelor împotriva proceselor oxidative datorită prezenței vitaminei E și a polifenolilor.

În prezent, Spania deține titlul de cel mai mare producător mondial de măsline, urmată îndeaproape de Italia și Grecia. Totuși, cultura măslinului s-a extins global, plantații comerciale de succes existând acum în regiuni cu climat similar din California, Australia, Africa de Sud și Chile. Această expansiune a fost facilitată de progresele în tehnologia irigațiilor și de interesul mondial crescut pentru gastronomia sănătoasă.

Recoltarea măslinelor rămâne o operațiune critică ce determină direct calitatea produsului final. Deși în plantațiile moderne se folosesc utilaje care vibrează trunchiul pentru a desprinde fructele, în multe zone tradiționale recoltarea se face manual sau cu ajutorul pieptenilor speciali. Momentul ales pentru cules este esențial: recoltarea timpurie oferă un ulei mai picant și mai bogat în antioxidanți, în timp ce recoltarea târzie oferă un ulei mai blând și mai onctuos.

Pe lângă valoarea sa economică și nutritivă, măslinul joacă un rol ecologic fundamental în combaterea deșertificării în bazinul mediteranean. Livezile de măslini acționează ca bariere naturale împotriva eroziunii solului și funcționează ca rezervoare importante de carbon. Fiind un arbore care poate trăi milenii, acesta stochează cantități semnificative de dioxid de carbon, contribuind activ la stabilitatea ecosistemelor în care este integrat.