$$$

 

Majoritatea oamenilor și-ar dori să aibă o memorie mai bună, să nu uite zilele de naștere sau unde și-au pus cheile, dar cazul lui Jill Price ne arată că uitarea este, de fapt, un dar esențial pentru sănătatea noastră mintală.

În anul 2000, această femeie din California a trimis un e-mail disperat unui specialist în neurobiologie, spunându-i că mintea ei nu îi dă pace și că viața i se derulează în cap ca un film care nu se oprește niciodată. Jill a devenit primul caz confirmat științific de hipertimezie sau memorie autobiografică superioară, o condiție extrem de rară care îi permite să își amintească absolut fiecare zi din viața ei, începând cu vârsta de 14 ani.

Testele la care a fost supusă de cercetători au fost uluitoare. Dacă îi dai o dată calendaristică oarecare din ultimii 25 de ani, Jill poate spune instantaneu în ce zi a săptămânii a căzut, cum a fost vremea, ce a mâncat la prânz, cu cine s-a întâlnit și ce episoade din serialele TV a urmărit în acea seară. Nu are nevoie să se gândească, răspunsul vine automat.

Ea își amintește datele morții vedetelor, accidentele aviatice și titlurile de ziare din orice zi aleatorie, atâta timp cât informația a trecut prin filtrul experienței sale personale. Creierul ei funcționează ca o arhivă infinită, perfect organizată cronologic, din care nimic nu se șterge.

Deși la prima vedere pare o superputere, Jill descrie această abilitate ca pe o povară teribilă, o formă de tortură psihologică. Problema majoră este că ea nu poate selecta ce să țină minte și ce să șteargă. Amintirile dureroase, momentele jenante, certurile sau pierderea celor dragi sunt rememorate cu aceeași intensitate și claritate ca în momentul în care s-au întâmplat. Timpul nu vindecă rănile în cazul ei, pentru că emoția nu se estompează. Dacă își amintește o zi tristă de acum 20 de ani, simte tristețea la fel de puternic ca atunci.

Viața ei este o luptă continuă pentru a rămâne ancorată în prezent, deoarece orice stimul exterior, cum ar fi o melodie sau un miros, poate declanșa o avalanșă de amintiri pe care nu le poate opri. Jill a explicat că nu are liniște nici măcar în somn, iar capacitatea ei de a ierta este afectată, deoarece nu poate uita nicio greșeală făcută de alții. Cazul ei a deschis o nouă ramură în neuroștiință, demonstrând că memoria umană este mult mai complexă decât se credea și că mecanismul uitării este vital pentru fericire.