$$$

 

Barajul Vidraru, județul Argeș, Romania

Știai că? 

     Un baraj golit de apă iarna poate fi, paradoxal, mai expus pericolului decât unul plin ochi? 🤔

      Deși instinctul ne spune că „fără apă” înseamnă „fără presiune” și deci mai multă relaxare pentru structură, realitatea fizică spune o altă poveste.

  

      Apa nu este doar o forță care apasă pe baraj; ea funcționează ca o pătură termică uriașă.

     Chiar și când afară este ger năprasnic, apa de pe fundul lacului rămâne constantă la aproximativ 4°C, protejând betonul de șocul termic al iernii.

       Când golim lacul, îi „furăm” barajului această protecție și expunem peretele direct la aerul înghețat.

     Aici începe o luptă internă fascinantă: exteriorul betonului se răcește brusc și vrea „să se strângă” (să se contracte), în timp ce inima masivă a barajului rămâne încă caldă, păstrând căldura acumulată vara.

      Această tensiune dintre exteriorul care se contractă și interiorul care stă pe loc poate duce la apariția fisurilor majore.

      Practic, barajul se rupe singur din cauza diferenței de temperatură.

       În plus, orice picătură de apă infiltrată în porii betonului îngheață noaptea, acționând ca o pană care lărgește fisurile (fenomenul de gelu-dezgheț).

        Așadar, în inginerie, siguranța nu înseamnă întotdeauna eliminarea greutății. Uneori, tocmai presiunea apei este cea care ține „gigantul” de beton întreg, fericit și... la căldurică.