$$$

 I-au ucis soțul — iar ea a măcelărit cinci mii în timp ce stăteau la masă

Kyiv, anul 945 d.Hr.

Când Igor, Marele Cneaz al Kievului, a cerut prea multe biruri de la drevlieni, un trib slav aflat sub stăpânirea sa, a făcut o greșeală fatală, pentru că atunci când s-a întors să ceară din nou tributul, răbdarea lor a cedat, iar potrivit cronicilor vremii, aceștia au îndoit două mesteceni, l-au legat pe Igor de trunchiurile încordate și, eliberându-le brusc, l-au sfâșiat în bucăți, într-o execuție care avea să devină începutul unei legende sângeroase.

Drevlienii au crezut că problema fusese rezolvată, fără să înțeleagă că tocmai o treziseră pe Olga din Kiev.

Rămasă văduvă și guvernând ca regentă pentru fiul ei minor, Sviatoslav, Olga era o femeie într-o lume medievală nemiloasă, în care de la văduve se aștepta să se recăsătorească rapid sau să dispară într-o mănăstire, iar drevlienii au subestimat-o complet, confundând tăcerea ei cu slăbiciunea.

Prințul Mal, cel care orchestrace moartea lui Igor, a văzut o oportunitate și a trimis douăzeci de nobili la Kiev cu o propunere de căsătorie, iar Olga i-a primit cu o politețe impecabilă, ordonând ca bărcile lor să fie purtate până în curtea sa ca semn de onoare, moment în care solii au crezut că sunt celebrați, doar pentru a fi aruncați într-o groapă adâncă și îngropați de vii.

Olga a trimis apoi un nou mesaj, spunând că va lua în considerare căsătoria dacă Mal va trimite cei mai de seamă oameni ai săi, iar când aceștia au sosit, le-a oferit o baie, un gest aparent ospitalier, însă după ce au intrat, ușile au fost baricadate și clădirea a fost incendiată, transformând ceremonia de purificare într-o capcană mortală.

Nu s-a oprit aici, ci a călătorit personal pe teritoriul drevlian, sub pretextul unui ospăț funerar la mormântul lui Igor, iar drevlienii au pregătit un banchet, în timp ce slujitorii Olgăi au turnat hidromel până când oaspeții au fost complet beți, iar la semnalul ei soldații au lovit fără milă, ucigând cinci mii de oameni chiar acolo unde stăteau.

În cele din urmă, Olga a asediat Iskorosten, capitala drevliană, iar după un an de rezistență a cerut un tribut aparent simbolic, trei vrăbii și trei porumbei de la fiecare familie, iar drevlienii, ușurați, au acceptat, fără să știe că soldații Olgăi vor lega sulf aprins de picioarele păsărilor, eliberându-le apoi, iar acestea s-au întors la cuiburi, incendiind orașul până la temelii.

Aceste relatări provin din Cronica Primară, scrisă la mai bine de o sută cincizeci de ani după evenimente, urmând tipare folclorice de înșelăciune, răzbunare escaladată și justiție poetică, iar deși detaliile exacte sunt aproape sigur exagerate, adevărul rămâne acela că Olga i-a zdrobit pe drevlieni, le-a absorbit teritoriul și a creat o reputație atât de înfricoșătoare încât rebeliunea a devenit de neconceput.

Ea a guvernat ca regentă aproape două decenii, mai mult decât mulți regi, a reformat sistemul de colectare a tributelor, a consolidat puterea și a demonstrat că o femeie putea conduce într-unul dintre cele mai violente contexte medievale imaginabile.

Apoi a urmat transformarea, pentru că în jurul anilor 955–957 Olga a călătorit la Constantinopol și a fost botezată de împăratul bizantin, un gest profund pentru o conducătoare a cărei legendă era construită pe răzbunare păgână, iar deși a încercat să-și convertească poporul, a eșuat în timpul vieții sale, fiul ei refuzând deschis creștinismul, conversia Rusiei Kievene având să se întâmple abia sub nepotul ei, Vladimir, în anul 988.

Olga a murit în jurul anului 969, iar decenii mai târziu Biserica Ortodoxă a canonizat-o drept Sfânta Olga, „Întocmai cu Apostolii”, celebrându-i pietatea și estompând cu grijă perioada vieții sale marcată de gropi comune, foc și masacre.

Morală:

Istoria nu este despre personaje pure, ci despre forța de a supraviețui și de a domina într-o lume care nu oferea alternative, iar uneori legendele nu se nasc din milă, ci din refuzul de a fi distrus.

#OlgaDinKiev #Istorie #Legende #Putere #Răzbunare #FemeiÎnIstorie #EvulMediu #Contradicții #Memorie