$$$

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️ HARUKI MURAKAMI.....

     Nu știu dacă ați citit ceva de HARUKI MURAKAMI, mai mult ca sigur că da.

Eu l-am îndrăgit de când a apărut la noi "PĂDUREA NORVEGIANĂ", asta e cartea cu care l-am descoperit și am fost sigură că și el este o ființă la fel de minunată ca și cărțile lui.

    -M-a impresionat mult când am aflat că a fost o vreme când el și soția lui, erau așa de săraci că nu aveau în casă nici radio, nici telefon, oarecum, de nici unele și iarna le era așa de frig că dormeau îmbrățișați cu pisicile lor ca să se încălzească un pic. 

      -La vremea aceea, MURAKAMI se împrumutase ca să poată deschide un bar pentru artiști, ceva prietenos, cu muzică bună, cafea proaspăt măcinată, discuții despre artă la o țigară, multă căldură umană, mult jazz, aveau loc și lansări, era frumos ce se întâmpla acolo doar că, din păcate, nu aducea bani.

     -Nu s-a gândit nicio clipă să devină scriitor. Se uita la un meci de fotbal și dintr-o dată i-a venit o idee și i s-a părut foarte important s-o scrie și a tot scris la ideea lui câteva luni când și-a dat seama că din notițele lui a ieșit o carte. 

      -Iar cartea lui a luat un premiu pentru debut, au venit niște bănuți și și-a putut trage un pic sufletul.

Oricum, spunea că dacă nu s-ar fi întâmplat treaba incredibilă cu premiul, nici nu i-ar mai fi trecut prin cap să scrie. Dar, probabil așa a găsit destinul lui de cuviință să i se înfățișeze.

        HARUKI s-a născut în 1949, în KYOTO, singur la părinți, ambii predand literatură japoneză. Tatăl său a fost implicat în cel de-al Doilea Război Chino-Japonez și a fost profund traumatizat de acesta, ceea ce l-a afectat la rândul său pe MURAKAMI. 

    -La sfârșitul anilor 1970, timp de șapte ani, MURAKAMI și soția sa au deținut un bar de jazz și o cafenea în TOKYO, numite PETER CAT. Ziua, prepara cafea și curăța mesele,iar noaptea, punea discuri, asculta MILES DAVIS și THELONIOUS MONK și privea clienții cum intră și ies.

     -Și apoi, după închidere, scria. Nu într-un birou grandios. Nu cu un plan literar. Ci la tejghea, târziu în noapte, înconjurat de zumzetul liniștit al unui loc pe care îl iubea.

A spus că ideea de a scrie primul său roman i-a venit brusc, în timpul unui meci de baseball. S-a dus acasă, s-a așezat la masa din bucătărie și a început. A scris încet, cu răbdare, după muncă, propoziție cu propoziție.

Acea primă carte a dus la alta..... Apoi la alta.... Apoi barul s-a închis.

     -Au urmat romane traduse în zeci de limbi, milioane de cititori, premii și o carieră care a remodelat ficțiunea modernă. El a comparat procesul său de scriere cu cel al filmelor: „Aceasta este una dintre bucuriile scrierii de ficțiune — fac propriul meu film, îl fac doar pentru mine." MURAKAMI și-a exprimat și convingerea despre cărțile sale suprarealiste, că ele atrag oamenii, mai ales în vremuri de tulburări și haos politic.

     -Legat de evoluția sa literară există ceva liniștitor în această privință. Faptul că muncile mărețe nu încep întotdeauna în instituții. Uneori, ele încep în încăperi mici, după zile lungi, la marginea vieții obișnuite.

Un bar de jazz. Un caiet. Și curajul de a continua.”

Sursa text parțial:Carmen Ioniță 

Editat:E.B.Pichiu 

    ADMIRAȚIE,CONSIDERAȚIE,RESPECT!