£££

 Femeia care nu a aparținut nimănui

La Sankt Petersburg, în anul 1861, s-a născut o fată care avea să fascineze trei dintre cele mai mari minți ale Europei și să refuze, cu o luciditate rară, să aparțină vreunuia dintre ele, pentru că numele ei era Lou Andreas-Salomé și destinul ei nu era să fie muză, soție sau anexă a vreunui geniu, ci să fie ea însăși, liberă, lucidă și imposibil de încadrat.

Încă din copilărie, Lou a pus întrebări considerate periculoase pentru o fată din înalta societate, refuzând să se limiteze la broderii și maniere și cerând să studieze filosofie, Spinoza, Kant, Kierkegaard, iar tutorele ei, Hendrik Gillot, i-a deschis lumea ideilor, doar pentru a încerca apoi să o transforme într-o posesie, cerând-o în căsătorie, moment în care Lou, abia trecută de optsprezece ani, a înțeles ceva esențial, că poate avea parteneriate intelectuale cu bărbații sau libertate, dar nu pe amândouă, și a ales fără ezitare libertatea.

După moartea tatălui ei, și-a convins mama să o ducă la Zürich, unde a putut studia teologia la universitate, un gest aproape de neconceput pentru o femeie, însă boala a forțat-o să se oprească la Roma, unde, în 1882, l-a întâlnit pe Friedrich Nietzsche, deja celebru, strălucit și frământat, care a fost imediat atras de această tânără de douăzeci și unu de ani, singura femeie care îi putea egala inteligența și care nu îl venera, ci îl provoca.

În câteva săptămâni, Nietzsche i-a cerut mâna, iar Lou a refuzat, propunând în schimb ceva șocant pentru epocă, o comunitate intelectuală în care ea, Nietzsche și Paul Rée să trăiască și să gândească împreună, liberi de convențiile relațiilor tradiționale, o idee care a culminat într-o fotografie celebră, provocatoare, în care Lou ține un bici, iar cei doi filosofi trag un cărucior, o imagine jucăușă și scandaloasă care a stârnit furie și bârfă.

Proiectul s-a destrămat sub atacurile surorii lui Nietzsche, dar amprenta lui Lou a rămas definitiv asupra lui, Nietzsche recunoscând mai târziu că nicio femeie nu l-a înțeles vreodată ca ea și că nicio respingere nu l-a durut mai profund, iar Paul Rée, la rândul lui, a cerut-o în căsătorie și a fost refuzat la fel de ferm.

În 1887, Lou a făcut un gest care i-a nedumerit pe toți, s-a căsătorit cu Friedrich Carl Andreas, un lingvist, dar cu o condiție absolută, căsnicia nu avea să fie niciodată consumată, iar deși motivele au fost complexe și controversate, cei doi au trăit astfel timp de patruzeci și trei de ani, el cu munca lui, ea cu libertatea ei deplină, pentru că viața sentimentală a lui Lou avea să se manifeste în afara convențiilor.

În 1897, l-a cunoscut pe Rainer Maria Rilke, un poet tânăr, nesigur, cu cincisprezece ani mai mic decât ea, iar relația lor intensă a transformat definitiv destinul lui, Lou devenindu-i mentor, iubită, editor și ghid intelectual, încurajându-i talentul, influențându-i opera și chiar numele, iar cea mai profundă poezie a lui Rilke s-a născut din această legătură, deși Lou a pus capăt relației atunci când a simțit că el trebuie să-și urmeze propriul drum.

După moartea lui Paul Rée, Lou a traversat o perioadă de depresie profundă care a condus-o spre psihanaliză, un domeniu aflat atunci la început, iar în 1911, la vârsta de cincizeci de ani, l-a întâlnit pe Sigmund Freud, care, spre deosebire de mulți alții, a recunoscut în ea un egal intelectual, acceptând-o ca prima femeie în Societatea Psihanalitică din Viena, unde Lou a scris texte esențiale despre sexualitatea feminină, narcisism și inconștient, influențând chiar teoriile lui Freud.

Lou Andreas-Salomé a publicat peste douăzeci de cărți, a trăit fără să ceară scuze pentru refuzurile ei, pentru relațiile ei, pentru libertatea ei, iar când a murit, în 1937, la Göttingen, la vârsta de șaptezeci și șase de ani, lăsa în urmă nu doar o viață trăită după propriile reguli, ci dovada că o femeie poate fi gânditoare, ființă erotică și complet independentă în același timp, fără să aparțină nimănui.

Nu a fost muza nimănui, deși a inspirat genii, nu a fost „femeia din spatele marilor bărbați”, ci o minte care a mers alături de ei, iar timpul i-a făcut, în sfârșit, dreptate, recunoscând-o ca una dintre cele mai importante figuri intelectuale ale începutului de secol XX, pentru că geniul nu cere permisiune și libertatea nu se negociază.

Morală:

Adevărata libertate nu constă în a fi aleasă de alții, ci în a te alege pe tine însăți, chiar și atunci când lumea, convențiile și cele mai strălucite minți încearcă să-ți traseze limitele.

#LouAndreasSalome #FemeiCareAuSchimbatIstoria #Libertate #GandireIndependenta #Nietzsche #Rilke #Freud #CurajIntelectual #FeminismTimpuriu