$$$

 Dimitrie Gerota – medicul care a desenat știința cu sufletul

Au existat oameni care nu doar au practicat medicina, ci au transformat-o în artă. Unul dintre ei a fost Dimitrie Gerota, născut la Craiova, în 1867, fiu de preot și de dascăl al binelui. 

A absolvit Facultatea de Medicină din București, apoi a plecat la Paris și ulterior la Berlin unde a muncit cu o pasiune neobosită. Acolo, sub îndrumarea profesorului Waldeyer, a făcut descoperirea care i-a purtat numele prin lume: fascia Gerota, un reper anatomic esențial, prezent și astăzi în toate tratatele de urologie.

A fost un cercetător curios și îndrăzneț. În 1896, a imaginat o tehnică originală de evidențiere a vaselor limfatice - „metoda Gerota” - folosită, cu mici adaptări, până în zilele noastre. 

Fascinat de descoperirile lui Röntgen, a adus în România tehnologia razelor X, devenind astfel primul radiolog român. Pasiunea pentru această nouă știință l-a costat scump: expunerea repetată la radiații i-a provocat o boală gravă și în cele din urmă, amputarea unei mâini. Nu s-a oprit nici atunci. A continuat să predea, să scrie și să opereze, cu aceeași dăruire.

În 1907, a înființat la București Sanatoriul Dr. Gerota, un loc de vindecare și de omenie. A tratat gratuit bolnavi fără posibilități, a îmbrăcat și a echipat anual elevi săraci și a oferit studenților fără posibilități materiale cazare gratuită. Nu a vorbit niciodată despre faptele sale, dar ele au rămas mărturie peste timp. Ziarul Universul scria: „A dezvoltat o mare activitate filantropică, fără zgomot, fără publicitate.”

A fost și un profesor iubit. La Școala Națională de Arte Frumoase, unde a predat anatomia, l-a avut student pe Constantin Brâncuși. Între cei doi s-a legat o prietenie aparte. Gerota l-a învățat pe Brâncuși tainele anatomiei, iar tânărul sculptor i-a dedicat lucrarea „Jupuitul”. Mai târziu, profesorul l-a ajutat să plece la Paris și i-a asigurat un venit lunar. Era, spun martorii, un profesor care desena cu cretă colorată pe tablă, transformând știința într-un veritabil spectacol.

A fost, în același timp, un spirit liber și un om de atitudine. A criticat nedreptățile vremii, abuzurile și chiar pe regele Carol al II-lea, motiv pentru care a fost întemnițat la Malmaison. A fost eliberat în urma protestelor studenților săi. Nu a făcut parte din niciun partid, dar a rămas fidel convingerilor sale. În 1916, a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar Victor Babeș spunea despre el: „Metodele sale sunt cunoscute în toată lumea medicală.”

Prin cercetările sale asupra vezicii urinare, apendicelui și sistemului limfatic, prin „metoda Gerota” și „fascia Gerota”, prin felul în care a trăit și a dăruit, Dimitrie Gerota a arătat că știința are suflet atunci când este făcută cu pasiune și caracter.

A murit în 1939, lăsând în urmă o moștenire științifică și umană rară – un exemplu de destin trăit frumos, cu demnitate și curaj.

Preluat