£££

 Cetatea Sighișoara reprezintă singura cetate medievală din sud-estul Europei care a rămas locuită neîntrerupt timp de peste 800 de ani. Turnul cu Ceas, simbolul acestei așezări, adăpostește un mecanism elvețian complex care pune în mișcare figurine de lemn reprezentând zeități antice și zilele săptămânii, oferind turiștilor același spectacol mecanic pe care localnicii îl privesc de secole. Această structură masivă, înaltă de 64 de metri, a servit inițial ca sediu al primăriei și loc de adunare pentru sfatul orașului, zidurile sale groase protejând arhiva și tezaurul comunității în perioadele de criză.

Sistemul defensiv al cetății a fost o responsabilitate împărțită între breslele de meșteșugari, fiecare asociație profesională având datoria de a ridica, întreține și păzi un anumit turn. Din cele 14 turnuri originale, care formau o centură de fortificații impunătoare, astăzi se mai păstrează nouă, printre cele mai cunoscute fiind Turnul Croitorilor și Turnul Cizmarilor. Această organizare arată coeziunea socială a sașilor, care au înțeles că siguranța orașului depindea de contribuția directă a fiecărui grup economic.

Arhitectura civilă din interiorul zidurilor este remarcabilă prin densitate și culoare, străzile înguste fiind mărginite de case care păstrează structura medievală. Printre acestea se numără Casa Vlad Dracul, clădirea unde se presupune că a locuit tatăl domnitorului Vlad Țepeș între 1431 și 1435, dar și Casa cu Cerb, denumită astfel după trofeul montat pe colțul fațadei. Aceste locuințe nu sunt doar monumente istorice, ci spații care continuă să fie utilizate, păstrând funcționalitatea rezidențială originală.

Un element de infrastructură unic, construit pentru a facilita accesul la educație indiferent de condițiile meteorologice, este Scara Acoperită sau Scara Școlarilor. Construită în 1642, această structură din lemn proteja elevii de ploaie, vânt și zăpadă în drumul lor către școala situată pe cel mai înalt punct al dealului. Din cele 300 de trepte inițiale, astăzi se mai păstrează 176, urcarea lor fiind o legătură directă între zona comercială a cetății și centrul spiritual și educațional dominat de Biserica din Deal.

Aspectul actual al cetății a fost influențat decisiv de marele incendiu din 1676, care a distrus o parte semnificativă a structurilor vechi din lemn. Reconstrucția care a urmat a favorizat utilizarea pietrei și a cărămizii, conferind orașului un aspect mai robust și mai unitar. Eforturile de refacere din acea perioadă au demonstrat reziliența comunității, care a reușit să restaureze rapid funcționalitatea orașului fără a altera planul stradal original.

Includerea Centrului Istoric Sighișoara în Patrimoniul Mondial UNESCO confirmă valoarea universală a acestui sit, care nu este un simplu muzeu în aer liber, ci un organism urban viu. Evenimente precum Festivalul Sighișoara Medievală revitalizează periodic străzile, însă farmecul real constă în viața cotidiană care se desfășoară neîntrerupt între aceste ziduri. Conservarea cetății este o dovadă a respectului pentru istorie, oferind o fereastră autentică spre modul de viață al unei comunități medievale prospere.