£££

 25 decembrie 1916 – Consiliul de Miniștri a aprobat transferul Tezaurului României în Rusia.

Pe fondul ocupării unei mari părți din România de trupele germane, austro-ungare și bulgare, conducerea României a fost nevoită să mute capitala țării de la București la Iași și să organizeze rezistența în fața invadatorilor în Moldova. S-a decis și mutarea sediului Băncii Naționale a României, ocazie cu care și tezaurul său a fost transportat la Iași. La acea dată Banca Națională a României era în totalitate o bancă privată, în care statul român nu era deloc implicat. La 2 decembrie, Consiliul General al BNR aproba în principiu posibilitatea punerii la adăpost a tezaurului în Rusia, punct de vedere care, la 8 decembrie, era susținut și de ministrul de finanțe Emil Costinescu, care evoca între altele și precedentul creat de Banca Națională a Franței (care decisese transferarea tezaurului său în Statele Unite ale Americii). La 12/25 decembrie 1916, Guvernul Ion I.C. Brătianu (4) a aprobat transferul tezaurului în Rusia, după ce ministrul Rusiei la Iași, generalul A. Mossoloff comunicase că este autorizat să semneze protocolul relativ la încărcarea tezaurului BNR într-un tren special. În „Jurnalul Consiliului de Miniștri” s-a publicat decizia guvernului român, care găsea „că este nevoie să se pună în siguranță în Rusia tezaurul Băncii Naționale și aprobă transportarea lui”. Guvernul imperial rus garanta integritatea tezaurului atât pe timpul transportului, cât și pe durata șederii lui la Moscova. Protocolul predării Tezaurului în aur către delegații guvernului imperial rus a fost semnat la Iași, la 14/27 decembrie 1916.

Tezaurul care urma să ia drumul Moscovei includea trei categorii principale de valori: acte, documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, odoarele mănăstirești din Moldova și Muntenia, arhive, depozite, colecții ale multor instituții publice și particulare; efecte publice și alte valori (cum ar fi acțiuni, obligațiuni, titluri de credit, gajurile Muntelui de Pietate etc.); o cantitate de 93,4 tone de aur (91 de tone de monede istorice de aur, care aparțineau persoanelor private, companiilor și băncilor particulare din România și 2,4 tone de lingouri de aur, care aparținea Băncii Naționale a României); valoarea acestui stoc metalic, niciodată restituit, este de aproximativ 13 miliarde de lei, adică 3,2 miliarde de euro (estimare din aprilie 2011).

În intervalul 12–14 decembrie 1916, în cele 17 vagoane ale trenului trimis de Rusia în gara Iași au fost încărcate 1.738 de casete cu tezaurul Băncii Naționale a României și două casete cu bijuteriile Reginei Maria. Vagoanele „s-au șnuruit și sigilat cu sigiliul BNR și din partea autorităților rusești s-a pus la fiecare ușe câte un șnur cu plumb”.