miercuri, 24 decembrie 2025

£££

 „The Mighty Atom” – femeia mică de statură care a purtat avioanele mari ale războiului


6 septembrie 1942. Un mesaj telegrafic ajunge într-o casă americană obișnuită. Betty Gillies îl citește și află că experiența ei de zbor ar putea-o califica pentru a pilota avioane de antrenament ale armatei. Își privește soțul și îl întreabă ce să facă. Răspunsul lui este simplu și hotărât: „Du-te, bineînțeles.” Șase zile mai târziu, Betty devine prima femeie pilot acceptată oficial în WAFS, Women’s Auxiliary Ferrying Squadron. Are 1,55 m înălțime și cântărește aproximativ 45 de kilograme. Pentru a ajunge la pedale, folosește bucăți de lemn. Iar peste puțin timp avea să zboare fiecare tip de avion de vânătoare și bombardament necesar pentru câștigarea celui de-Al Doilea Război Mondial.


Betty Huyler s-a născut în 1908, pe Long Island, într-o familie fără nimic spectaculos. Nimic din copilăria ei nu prevestea că va deveni un pionier. Totul s-a schimbat în 1928, când, lucrând ca studentă asistentă medicală la Presbyterian Hospital din New York, a descoperit aviația. A fost dragoste instantanee. După doar 23 de ore de instruire, pe 6 mai 1929, a obținut licența de pilot, la doar 21 de ani.


Pentru mulți, acesta ar fi fost un punct final. Pentru o femeie în 1929, era deja o realizare uriașă. Pentru Betty, a fost doar începutul. A continuat să adune ore de zbor, să obțină licența comercială, calificări pe avioane cu un motor și apoi cu mai multe motoare, inclusiv zbor instrumental. În noiembrie 1929 a participat la prima întâlnire a unei organizații formate din 99 de femei pilot. S-au numit „The Ninety-Nines”. Printre ele se afla și Amelia Earhart. Betty era una dintre membrele fondatoare.


În 1930 s-a căsătorit cu Brewster Allison „Bud” Gillies, vicepreședinte al companiei Grumman Aircraft, și a continuat să zboare fără pauză. Până la sfârșitul anilor ’30 acumulase deja mai multă experiență decât majoritatea piloților bărbați. Era mică de statură, dar în breaslă i se spunea „The Mighty Atom”.


În 1942, când America era în război, Nancy Harkness Love a început recrutarea pentru WAFS. Era nevoie disperată de piloți care să transporte avioane din fabrici către bazele militare, eliberându-i pe bărbați pentru luptă. Betty a primit telegrama și a plecat a doua zi. Pe 12 septembrie 1942 a devenit prima femeie oficial acceptată și verificată ca pilot WAFS. Avea 34 de ani, era mamă a trei copii mici și urma să joace un rol esențial în efortul de război.


A fost numită comandant de escadrilă la baza aeriană New Castle din Delaware. În martie 1943 a devenit prima femeie care a pilotat un Republic P-47 Thunderbolt, unul dintre cele mai puternice avioane de vânătoare americane. Fără instructor, fără zbor de probă, doar o explicație tehnică și apoi decolare solo. Femeia de 45 de kilograme, cu blocuri de lemn la pedale, zbura un avion de luptă legendar.


În aprilie 1943 a condus o misiune de transport de 2.500 km, din Maryland până în Canada, în avioane lente, prin condiții dificile, demonstrând nu doar curaj, ci și o disciplină impecabilă. În august 1943, Betty Gillies și Nancy Love au devenit primele femei calificate ca „aircraft commander” pe bombardierul B-17 Flying Fortress. Au fost pregătite chiar să traverseze Atlanticul spre Anglia, dar ordinul a fost anulat: femeilor nu li se permitea să transporte avioane peste ocean.


Betty a rămas în serviciu până la desființarea WASP în decembrie 1944. Timp de peste doi ani, femeile pilot au zburat toate tipurile de avioane militare, iar 38 dintre ele și-au pierdut viața. După război, statul american a refuzat să le recunoască drept veterani. Abia în 1977, la 33 de ani distanță, li s-a făcut dreptate.


Betty a continuat să trăiască pentru aviație. Copiii și nepoții ei au devenit piloți. A condus curse aeriene feminine, a fost numită în comitete federale de aviație și a primit numeroase distincții. A murit în 1998, la 90 de ani, după o viață de șapte decenii în aer.

Mică de statură. Uriașă prin curaj. Betty Gillies a demonstrat că îndemânarea nu ține de înălțime, că determinarea nu are gen și că istoria se schimbă atunci când cineva răspunde simplu: „Bineînțeles.”


Morală:

Curajul nu se măsoară în centimetri sau kilograme, ci în alegeri, iar uneori un singur „da” spus la momentul potrivit poate schimba istoria.


#BettyGillies #WomenInAviation #WASP #Curaj #IstorieAdevarata #FemeiCareAuSchimbatLumea #AlDoileaRazboiMondial #Pionieri #TheMightyAtom

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu