$$$

 CUM A FOST ASASINAT MIȘELEȘTE MIHAI VITEAZUL DE CĂTRE GENERALUL BASTA !!!

Firul vieții glorioase a marelui voievod Mihai Viteazul era curmat în chip barbar și de timpuriu pe câmpul din fața Turzii, în ziua de 9 august 1601. Asasinarea lui Mihai Viteazul începe să fie pusă la cale după victoria obținută asupra oastei nobiliare la Guruslău, în nordul Transilvaniei, în ziua de 3 august 1601, în urma cărei bătălii se deschidea din nou calea spre stăpânirea Transilvaniei. După ce oastea dușmană e fugărită, atât Mihai Viteazul cât și generalul Basta mai rămân acolo două zile, timp în care sunt îngropați morții de pe câmpul de bătaie, judecați cei prinși şi împărțite trofeele câștigate. Ambii comandanți trimit încă a doua zi după bătălie, în 4 august 1601, soli la împăratul de la Praga, pentru a vesti biruința, din partea lui Mihai plecând Petre Armeanul.

Reamintim că bătălia de la Guruslău s-a dat între oastea Imperiului Habsburgic, condusă de Giorgio Basta, o oaste de mercenari cazaci și oastea Țării Românești condusă de Mihai Viteazul, pe de o parte și oastea Transilvaniei condusă de Sigismund Bathory pe de altă parte.

În aceiași zi, oștile biruitoare își făceau intrarea triumfală în Cluj. Aici, generalul Basta, un om invidios și tot mai mult suspicios pe Mihai, văzând autoritatea și popularitatea de care se bucura domnul muntean în rândul unei mari mulțimi de oșteni, face eforturi pentru a-și mări oastea cu noi efective, și stăruie tot mai mult asupra gândului de a-l ucide pe Mihai. De la Cluj – după câteva zile – tabăra e ridicată și după un marș scurt așezată pe câmpul de la Cristiș, lângă Turda. Basta își așeză cortul pe malul Arieșului, iar Mihai ceva mai spre sud, pe o câmpie mai ridicată, care supraveghea Turda.

Cu așezarea taberei la marginea Turzii, divergențele dintre cei doi comandanți cunosc forme dintre cele mai înverșunate. Se continuă campania de defăimare a lui Mihai Viteazul, menită să-i scadă prestigiul în fața oștenilor săi și a împăratului. La baza conflictului stăteau însă cauze mai adânci, de natură politico-militar, existând forțe puternice, interne și externe, care doreau să pună capăt acțiunilor lui Mihai. Pentru împărat și subalternul acestuia în Transilvania, Basta, rolul lui Mihai, după cucerirea Transilvaniei, trebuia să se sfârșească. După victoria de la Guruslău, Mihai Viteazul tindea spre refacerea sistemului politic din anii 1599-1600.

În aceste împrejurări, se pune la cale suprimarea fizică a lui Mihai Viteazul. Domnul muntean se hotărî să plece la Făgăraș, unde îi era închisă familia, și de acolo înspre Țara Românească, fapt ce trezi felurite bănuieli în mintea lui Basta. Iar când Mihai îi anunță intenția de a pleca oricum, chiar și singur, Basta grăbi punerea în aplicare a asasinatului. El îi ceru lui Mihai să vină în tabăra lui spre a se sfătui asupra acțiunilor viitoare, dar nu primi decât un refuz categoric. Atunci Basta avu o scurtă consfătuire cu ofițerii lui, iar doi dintre ei, valonii Beauri și Mortagne, învoindu-se să devină călăii care să pună capăt zilelor lui Mihai Vodă. Crima trebuia săvârșită în noaptea de sâmbătă spre duminică, 8-9 august 1601.

În zorii zilei de 9 august, Beauri, având câțiva oameni lângă dânsul, părăsi tabăra lui Basta de pe malul Arieșului și ajungând în tabăra domnului muntean, intră în cortul lui, pentru a-l ruga – chipurile – să primească pe călăreții valoni în oastea sa. Între timp, au sosit și cele două roate de călăreți valoni destinate să-l ucidă, ei înconjurând cortul voievodului. Beauri strigă atunci pe un ton poruncitor lui Mihai să se dea prins, la care el ar fi răspuns „Ba!”, încercând să pună mâna pe sabia lui pentru a se apăra. Dar fu doborât, înainte de această mișcare, de ucigașii valoni, de însuși Beauri, care îi străpunse pieptul, și de două focuri de pușcă.

Ucigașii lui Mihai – oameni mărunți de altfel – intrau în acest chip jalnic în istorie, prin fapta lor odioasă de a fi luat viața unuia dintre cei mai mari oameni de stat și generali ai timpului său. Iar cronica Țării Românești va înregistra în analele istoriei, în cunoscutul pasaj plin de o rară frumusețe, sfârșitul viteazului voievod Mihai: „Și căzu trupul lui cel frumos ca un copaciu, pentru că nu știuse, nici să împrilejise sabia lui cea iute în mâna lui cea vitează. Și-i rămase trupul gol în pulbere aruncat, că așa au lucrat pizma încă dinceputul lumii. Că pizma au pierdut pre mulţi bărbați (…) Căci era ajutor creștinilor și sta tare ca un viteaz bun pentru ei, cât făcuse pre turci de tremura de frica lui… Și rămaseră creștinii și mai vârtos Țara Rumânească, săraci de dînsul…”

Dar ucigașii nu-și opriră crima odată cu străpungerea pieptului lui Mihai. Călăii îi tăiară capul și-l purtară prin toată tabăra spre deplina încredințare a tuturor că cel care îl purtase cândva cu atâta bărbăție era acum pierit. Iar trupul lui, după ce zăcu câteva zile despuiat și dezonorat în pulberea drumului, a fost îngropat în marginea unui șanț, într-un loc neștiut până astăzi, pe aceiași câmpie de lângă Turda, undeva în preajma troiței de lemn de astăzi menită să eternizeze memoria viteazului domn, în locul căreia s-ar merita ridicată o coloană uriașă de marmură.

Sursa ; http://xn--adevrul-c4a.ro/