— Tu ești prea bun. În ziua de azi, nu reziști cu bunătatea.
Florin a zâmbit, fără să bănuiască cât adevăr era acolo.
Într-o zi, șeful mare a anunțat:
— Vom alege un nou coordonator de producție. Cine se descurcă mai bine luna asta, primește funcția.
Florin a ridicat din umeri.
— Eu vreau doar liniște, nu titluri.
Radu însă a prins focul competiției.
Zâmbea prea dulce, vorbea prea frumos, și dintr-odată toți observau cât de „eficient” e.
După două săptămâni, în fabrică a apărut o problemă:
un transport pierdut, materiale lipsă, și semnătura lui Florin pe o hârtie care nu-i aparținea.
— Florin, tu ai aprobat asta? întreabă șeful dur.
— Nu, nici n-am văzut documentul.
— Atunci cine a semnat în locul tău?
Tăcere.
Toți s-au uitat spre Radu, dar el doar a dat din umeri.
— Poate ai uitat, Florine. Se întâmplă… la vârsta ta.
Florin a încremenit.
— Tu... ai pus semnătura mea?
— Eu? Nici vorbă!
Dar privirea lui îl trăda.
În două zile, Florin a fost chemat la resurse umane.
— Avem dovezi că ai fost neglijent. Ne pare rău.
Și, la 47 de ani, omul care nu lipsise o zi a fost dat afară.
Acasă, soția plângea.
— Dar n-ai făcut nimic rău!
— Nu contează ce știu eu, Irina. Contează ce cred ei.
Florin s-a închis în el.
Se simțea trădat, umilit, gol.
Timpul a trecut.
După trei luni, fabrica a fost verificată de fisc.
S-au descoperit nereguli grave — și numele lui Radu în toate actele false.
Șeful l-a sunat imediat pe Florin:
— Florin, trebuie să te întorci! A fost o greșeală!
— Nu, domnule director, greșeala a fost că am crezut că omenia se mai plătește.
După un an, Florin și-a deschis un mic atelier la el acasă.
Puțin, curat, cinstit.
Cei care îl cunoșteau veneau doar la el.
Lucra cu sufletul, fără presiune, fără minciuni.
Într-o zi, Radu a venit la poarta lui.
— Florin... mi-au închis fabrica. Am greșit. Ajută-mă să reîncep.
Florin l-a privit lung.
— Radu, eu te pot ierta. Dar viața... ea are propriul fel de a cere socoteală.
A închis poarta încet.
Fără ură. Fără vorbe în plus.
💬 Mesajul poveștii:
Cei buni nu pierd. Ei doar învață cât costă încrederea pusă în oameni greșiți.
Pentru că într-o lume plină de zgomot, liniștea omului drept e cea mai puternică răzbunare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu