$¢_$

 Oricine știe că galaxia noastră este un disc ce se rotește cu mare viteză, cu un diametru de aproximativ o sută de mii de ani-lumină, alcătuit din câteva sute de miliarde de stele și găuri negre, un trilion de planete și o cantitate incomensurabilă de gaz și praf cosmic.

Însă Calea Lactee s-a dovedit a fi mult mai complexă și mai tridimensională decât acest disc plat, în care încă mai cred „plano-galacticii”. Deasupra și dedesubtul planului discului se află bulele Fermi – formațiuni simetrice, sferoidale, din plasmă fierbinte, ce se întind pe circa 25 de mii de ani-lumină în sus și tot pe atât în jos. Împreună, ele alcătuiesc o structură gigantică, bilaterală, asemănătoare unei clepsidre, doar că, în loc de nisip, curg prin ea mase de plasmă încinse până la temperaturi de aproape un milion de grade.

Cine le-a umflat? Există două ipoteze. Potrivit primeia, sursa este Sagittarius A – uriașa gaură neagră din centrul galaxiei, însăși inima ei, în jurul căreia dansează toate stelele, planetele și nebuloasele. Sagittarius A ar fi putut crea aceste bule devorând stele ce s-au apropiat prea mult de centrul galactic și aruncând în același timp jeturi perpendiculare pe planul galaxiei – fluxuri formidabile de materie și energie, caracteristice găurilor negre în timpul procesului de acreție.

Cealaltă teorie vorbește despre „vânturi galactice”, generate de explozii masive de supernove și de un proces intens de formare stelară în vecinătatea centrului galactic. Numeroși astrofizicieni sunt înclinați să creadă într-o combinație a celor două mecanisme.

Iar într-un studiu recent, în interiorul bulei nordice Fermi au fost descoperite nori de gaz relativ rece, hidrogen neutru, cu temperaturi de doar zece mii de grade. Au fost identificate 11 astfel de nori, iar cel mai masiv dintre ei are o masă echivalentă cu o mie cinci sute de sori.

„Acești nori sunt de cel puțin o sută de ori mai reci decât mediul ce îi înconjoară. A-i descoperi în interiorul unei bule Fermi este ca și cum ai găsi cuburi de gheață în gura unui vulcan. Ei nu existau pe vremea când dinozaurii cutreierau Pământul – iar ei nici n-ar fi putut exista dacă bulele Fermi ar fi mai vechi de zece milioane de ani”, afirmă autorii cercetării. „Considerăm că acești nori reci au fost ridicați din centrul Căii Lactee de un vânt extrem de fierbinte, același care a format bulele Fermi. Gazele se deplasează cu aproape un milion de mile pe oră, ceea ce sugerează încă o dată că formarea bulelor este un fenomen relativ recent.”

Așadar, ceva cu adevărat neobișnuit s-a petrecut în urmă cu câteva milioane de ani? Se pare că o cantitate uriașă de materie a fost atunci devorată de Sagittarius A, declanșând jeturi atât de puternice încât au generat un vânt galactic de proporții colosale…

În orice caz, acest studiu confirmă încă o dată rolul activ și chiar creativ al găurilor negre, în special al celei centrale, supermasive, care influențează structura și compoziția întregii Galaxii – despre aceasta am scris pe larg în articolul dedicat găurilor negre ca elemente esențiale în arhitectura cosmosului.