$$$

 

În vara anului 1964, într-un moment în care oamenii încă visau timid la Lună, scriitorul Isaac Asimov a pășit în pavilionul General Electric de la Târgul Mondial din New York. Acolo, în mijlocul standurilor cu mașini zburătoare și televizoare color, a fost întrebat:

„Cum crezi că va arăta lumea peste 50 de ani?”

Asimov, omul care imaginase roboți cu conștiință și planete populate de inteligențe artificiale, s-a așezat la o masă și a scris, pe loc, un articol pentru The New York Times. Titlul era: „Vizita mea la Expoziția din 2014”.

A fost mai mult decât o fantezie: a fost o viziune uimitor de exactă.

El a prezis lumea noastră de azi!

Într-un timp în care nici măcar calculatoarele nu încăpeau într-o cameră, Asimov scria:

„Peste 50 de ani, vor exista ecrane plate, subțiri, prin care oamenii se vor vedea și vor vorbi între ei, oriunde s-ar afla.”

A descris practic videoconferințele și apelurile video, pe care astăzi le facem de pe telefoane mobile mai subțiri decât o carte.

A mai spus:

„Casele vor fi complet automatizate — cu mașini care vor găti, curăța, regla temperatura, și vor face cumpărături online.”

A numit asta „electronic brain servants”, ceea ce azi numim asistenți inteligenți: Alexa, Siri, ChatGPT.

A vorbit despre mașini fără șofer, despre oamenii care lucrează de acasă și despre „stresul tehnologic” al unei lumi hiperconectate.

A intuit chiar și criza ecologică:

„În 2014, poluarea va fi o problemă serioasă, iar energia solară va deveni o prioritate globală.”

A fost cu decenii înainte ca termenul „energie regenerabilă” să existe în mod oficial.

Dar Asimov n-a fost doar un vizionar tehnologic.

El a înțeles și sufletul lumii.

Scria cu melancolie că omenirea va fi „atât de obsedată de eficiență și viteză, încât va pierde bucuria tăcerii”.

Spunea că oamenii vor comunica mai mult ca niciodată, dar se vor simți mai singuri ca oricând.

Și, într-un pasaj aproape profetic, a notat:

„Omul va fi nevoit să învețe nu doar să construiască mașini mai inteligente, ci să trăiască cu ele fără să-și piardă umanitatea.”

Cuvinte scrise în 1964, dar care astăzi par un avertisment pentru era inteligenței artificiale.

Isaac Asimov a murit în 1992, cu mult înainte să vadă lumea pe care o descrisese.

Dar în fiecare telefon care răspunde la comenzi vocale, în fiecare robot care curăță o cameră, în fiecare ecran care ne conectează la ceilalți, există o mică parte din visul lui.

Sursa Atlasul Vietii