GRAMATICĂ ȘI DRAGOSTE
(Morfologie și sintaxă)
Eu - subiect, tu - predicat,
Sintaxa rolul ni l-a dat
Să-l descifrăm în noi, urgent,
Eu - atribut, tu - complement.
Sunt substantiv și te cultiv,
Tu ești miracol, adjectiv,
Eu fac și spun, tu simți acerb,
Tu ești adverb, eu - simplu verb.
Eu sunt pronume personal,
Tu naști, creezi alt numeral,
Eu sunt conjuncție, unesc,
Fii prepoziție, firesc.
Noi doi, pe orișice tărâm,
În spații goale ne urâm,
Dar, de la jale la sublim,
În interjecții ne iubim.
În tot acest vocabular,
Vocale și consoane par
Că sunt inepte și prea slabe,
Ca să ne-mpartă în silabe.
Dar nimeni încă n-a aflat
Că între noi n-avem hiat,
Ci doar accentul, ultim gong,
Diftong născându-l pe triftong.
Din dorul meu de conjugare,
Iubirea-n somn îți reapare,
Neutru ți se pune-n tiv,
Afirmativ și negativ.
Când declinarea ți-e asceză,
Activ-pasiva diateză
Te urmărește, te cultivă
Și îți devine reflexivă.
Eu mă proclam nominativ,
Te urmăresc în genitiv
Și timpul ți-l acord, dativ,
Acuzativ spre vocativ.
Nu poți iubi-n infinitiv,
Ci viu, doar în indicativ,
Iar dragostea nu-i conjunctiv,
Condițional sau optativ.
Imperativul nu-i un sport,
Gerunziul a-nghețat, e mort
În participiu și supin.
Atât. Mai viu, mai vii, mai vin?
ANDREI Păunescu, 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu