_$$

 👶 Prima cezariană reușită nu s-a petrecut într-un spital modern, ci într-o casă modestă din Elveția secolului al XVI-lea. Protagonistul? Nu un medic renumit, ci Jacob Nufer, un măcelar și castrator de porci, care, disperat să-și salveze soția și copilul, a încercat ceea ce părea imposibil.

⚔️ După zile întregi de travaliu și încercările zadarnice ale 13 moașe, femeia nu putea naște. Cu acordul autorităților locale, Nufer a decis să facă el însuși o operație cezariană. Spre uimirea tuturor, mama a supraviețuit și a mai adus pe lume alți cinci copii în anii următori, inclusiv o pereche de gemeni. Pruncul născut prin acea intervenție a trăit până la 77 de ani – o adevărată minune pentru epoca respectivă.

📜 Deși povestea a fost consemnată decenii mai târziu și istoricii privesc cu scepticism acuratețea ei, succesul lui Nufer se înscrie într-un context fascinant. Până atunci, cezariana era văzută mai degrabă ca o ultimă încercare de a salva copilul din pântecele unei mame moarte sau pe moarte. Salvarea vieții mamei părea imposibilă, iar intervențiile se făceau rar pe femei vii.

🔍 Ironia sorții? Faptul că procedura s-a desfășurat acasă, nu într-un spital, ar fi putut crește șansele de supraviețuire. În spitalele vremii, infecțiile erau răspândite de mâinile nespălate ale chirurgilor. Mai mult, meseria lui Nufer îi oferise o minimă experiență anatomică – cunoștințe dobândite din lucrul cu animalele, suficiente pentru a încerca un gest extrem.

📚 Din Antichitate până în Renaștere, poveștile despre cezariane apar în mituri și texte religioase – de la legendele grecești și romane, până la regulile Mișnei și Talmudului. Totuși, abia odată cu lucrările de anatomie detaliate (precum „De Corporis Humani Fabrica” a lui Vesalius, 1543) și cu progresul obstetricii din secolele XVII–XIX, cezariana a început să fie văzută ca o intervenție medicală cu adevărat salvatoare.

🌍 Povestea lui Jacob Nufer rămâne, indiferent de exagerările posibile, un moment de cotitură: un exemplu de curaj disperat care a scris, accidental, un capitol esențial în istoria nașterii și a medicinei.