$$$

 COLHOZURI PRINTRE CRATERE: MANIFESTUL GALACTIC AL IMBECILITĂȚII PROLETCULTISTE

În zorii unei noi ere, când stelele tremurau de emoție proletară și quasarii se înroșeau de rușine ideologică, literatura științifico-fantastică (naucino-fantasticeskaia literatura) a îndrăznit să viseze... nu la lumi noi, ci la lumi bolșevizate. 

Nu la explorare, ci la expropriere. 

Nu la libertate cosmică, ci la dictatura proletariatului cu raze laser și lozinci în gravitație zero.

Proletcultismul interstelar — acea capodoperă a găunoșeniei ideologice — a reușit performanța rară de a transforma infinitul universului într-un birou de partid cu pereți de titan și portretul tovarășului Lenin plutind solemn în spațiu. 

Cosmonauții nu explorau, ci raportau. 

Nu descopereau, ci denunțau. 

Fiecare navă spațială era dotată cu un compartiment special pentru turnători, iar fiecare stație orbitală avea pe lângă securiști și un comisar politic care verifica nivelul de entuziasm revoluționar din tuburile de oxigen.

Pe Marte, se proiectau colhozuri cu tractoare nucleare și ședințe de autocritică în regim de radiații. 

Pe Lună, gulaguri cu vedere la Terra, unde deținuții politici aflați la reeducare cultivau cartofi ideologici în sol selenar. 

Iar pe orbita joasă, celulele de partid se înmulțeau ca bacteriile, infestând astronavele cu stenograme, suspiciuni, denunțuri și ode către Comitetul Central.

Literatura științifico-fantastică nu imagina viitorul — îl comanda, direct de la Biroul Politic și AgitProp.

Cu un ton grandilocvent, în limba de lemn a ședințelor de îndoctrinare comunistă, cu fraze mai lungi decât distanța până la Alpha Centauri, cu personaje care nu aveau psihologie, ci doar însărcinări și funcție de partid. 

Cosmonauții nu gândeau, ci votau în unanimitate și aplaudau frenetic minim 10 minute rezoluțiile plenarelor partidului-stat.

Extratereștrii nu erau altceva decât proletari galactici în așteptarea eliberării marxist-leniniste.

Iar inteligențele artificiale — vai de ele! — erau programate să citeze din Stalin și să cânte Internaționala în limbaj de cod binar.

Totul era o farsă cosmică, o propagandă nerușinată care promitea nu cucerirea spațiului, ci colonizarea ideologică a acestuia. 

Universul devenise o anexă a Kremlinului, iar galaxia — o federație de republici sovietice cu stele roșii în loc de sori.

Și totuși, în mijlocul acestei absurdități, rămâne o întrebare: 

cum de nu s-a prăbușit cosmosul sub greutatea imbecilității atâtor lozinci aberante ?

TRĂIASCĂ LUPTA PENTRU PACE ÎN GALAXIE !

SLAVĂ MUNCII DE PARTID ÎN ÎNTREG SISTEMUL SOLAR !