,$$$

 MEMORIE CULTURALĂ - CONSTANTIN VIRGIL GHEORGHIU

Preotul Constantin Virgil Gheorghiu, aflând că icoana Maicii Domnului Călăuzitoarea de la Mănăstirea Neamț este închisă într-un dulap, avea să scrie: “Au arestat-o pe Maica Domnului? Şi lacrimile mi-au umplut ochii. Ştiam că după 23 august 1944, după ocuparea ţării mele şi până în 1966, milioane de oameni ai poporului meu fuseseră ucişi, arestaţi, închişi, torturaţi… Dar nu ştiam că fusese arestată până şi Maica Domnului. Nu. Este prea mult. S-o arestezi pe împărăteasa cerului!... Dar să auzi spunându-ţi-se că Maica lui Dumnezeu, împărăteasa cerului, era de la ocupaţie în arestul mănăstirii Neamţ. Tocmai ea!... Arestată şi ascunsă într-un dulap? Asta nu!...

Şi dacă Maica lui Dumnezeu – ea care este împărăteasa cerului şi a pământului, şi care poate totul în cer şi pe pământ – a acceptat, dacă S-a lăsat arestată la Neamţ, dacă trăieşte închisă într-un dulap, dacă a lăsat să-i fie smulşi ochii de diamante cu baioneta, cum se povesteşte, e pentru că iubeşte poporul român. Şi vrea să sufere împreună cu el… Şi va birui împreună cu tot poporul său”

Constantin Virgil Gheorghiu s-a născut în data de 15 septembrie 1916, Valea Albă, Comuna Războieni, Neamţ - d. 22 iunie 1992, Paris și a fost un diplomat român interbelic, jurnalist, romancier, poet şi preot român din exil postbelic. 

A urmat Facultatea de Litere si Filosofie din București. In anul 1943 a fost numit atasat de presa al ambasadei romanesti din Croatia. Atunci a inceput lungul drum al pribegiei sale, trecand prin Austria in Germania, unde s-a refugiat in 1944, pentru ca patru ani mai tarziu sa se stabileasca in Franta, unde a publicat aproape 40 de volume. 

Iata cateva din cartile publicate de Constantin Virgil Gheorghiu: “Taraful de noapte” roman (Ed. Fortuna) Viata de toate zilele a poetului, poezie (1939); “Caligrafie pe zapada”, poezie (1940) “Ceasul de rugaciune”, tot o carte de poezie, “Memorii”(1990), tradus in limba romana de Sanda Mihaescu-Carsteanu, “Omul care calatorea singur si Necunoscutii din Heidelberg”.

"Ora 25" de Constantin Virgil Gheorghiu a fost ecranizat in anul 1967 de Henri Verneuil cu actorii Anthony Quinn și Virna Lisi în mijlocul țăranilor români din Torac/Voivodina. Un țăran român trăiește din plin ororile celui de-al II-lea Război Mondial. Forțat de evenimente, devine pe rând prizonier la unguri, nemți și la americani. (...) Anthony Quinn conferă personajului Johann autoritatea robustă ce i-a adus Oscarul pentru ”Zorba grecul”. 

Mircea Eliade, la scurt timp după apariția cărții de căpătâi a lui Gheorghiu, i se confesa acestuia: ”N-am citit nimic, în nicio literatură, care să se apropie, cât de departe, de teroarea istoriei pe care o îndură personajele dumitale. Consider «Ora 25» una dintre cele mai mari cărți ale generației noastre, din toate țările”. 

Un roman care deține recordul de vânzări din întreaga istorie a literaturii române (peste 10 milioane de exemplare, în peste 40 de limbi). Carte apărută la Paris în anul 1949 și interzisă în România timp de 50 de ani. După bogate aventuri, manuscrisul devine carte în 1949, la Paris, tradus de Monica Lovinescu, cu titlul ”Le Vingt-Cinquième Heure”, în colecția prestigioasă ”Feux Criosés” a Editurii Plon. 

Citate Constantin Virgil Gheorghiu

1. “Femeile sunt ca și copiii. Le trec tot felul de întrebări prin cap!.” 

2. “Un om care nu are dreptul să trăiască în onoare și demn este un sclav.”

3. “Negustoria de oameni este ultima treaptă a decăderii morale.”

4. “Pe oameni poți să-i închizi în lagăre și în închisori, poți să-i pui la muncă, să-i schingiuești sau să-i omori, dar nu poți să-i vinzi!”

5. “Oamenii pot îmblânzi șerpii, leii și toate fiarele. Acum a apărut pe fața pământului o nouă rasă de viețuitoare. Se numesc cetățeni. Trăiesc nu în păduri sau în junglă, ci în birouri; dar sunt mai cruzi decât fiarele sălbatice. În loc de inimi cred că au ceasornice. Și creierul le e un fel de mașină. Au exact poftele fiarelor. Ei au umplut pământul!”

6. “Viața n-are niciodată o finalitate obiectivă, afară doar dacă prin asta se înțelege moartea: orice finalitate în planul real este subiectivă.”

7. “Dar adevărul nu stă într-un singur fapt. Așa cum un om nu are doar cutare vârstă, atâtea kilograme, cutare înălțime și culoare a ochilor și a părului. Un om este toate acestea, plus încă ceva. Iar acest ceva e mai important decât toate acestea. Tot astfel, adevărul e un număr de fapte, plus încă ceva. Întotdeauna. Faptele singure nu sunt niciodată întreg adevărul.”