$$$

 MEMORIE CULTURALĂ - LIVIU REBREANU 

În 1 septembrie 1944 a trecut la cele veșnice scriitorul Liviu Rebreanu care s-a nascut la 27 noiembrie 1885, in satul Tirlisiua, judetul Bistrita-Nasaud.

Debutul literar al scriitorului este nuvelistic. Il consemneaza revista “Luceafarul”, din Sibiu, condusa de O.Goga si O.Taslauanu, catre sfarsitul anului 1908, apoi, in anul urmator, revista “Convorbiri critice”, la Bucuresti, unde tanarul prozator se stabilise, incercand sa se afirme in viata literara romaneasca. In anul 1910 este secretar de redactie la “Falanga literara si artistica”, condusa de M.Dragomirescu, functie ce o va detine si la “Convorbiri critice”. In 1911 este numit secretar al Teatrului National din Craiova, mai apoi devenind colaborator de baza al lui Emil Garleanu, la acea data director al institutiei.

Pana la aparitia primului sau roman, “Ion”(1920), a publicat cateva volume de nuvele (“Framintari”, 1912; “Golanii”, 1916; “Marturisire”, 1916; “Rafuiala”, 1919). In decembrie 1928 este numit director al Teatrului National din Bucuresti, functie pe care o va detine vreme de un an. In anul 1932 tipareste, la Bucuresti, revista “Romania literara”, care apare pana la 6 ianuarie 1934.

Moare la 1 septembrie 1944 la Valea Mare, in varsta de 59 de ani. Peste citeva luni va fi deshumat si reinhumat la cimitirul Bellu din Bucuresti.

De dimensiuni restranse, cu oameni blajini, timizi, dar cu explozii de manie sau de brutalitate, in conflictele dramatice preponderent-taranesti, specifice satului transilvanean, primele nuvele au fost remarcate cu destula reticenta de opinia critica a vremii. Perseverent, cu proiecte literare mari, prozatorul face gazetarie, colaboreaza la “Flacara”, “Rampa” si “Universul literar”, scoate, pentru cateva luni, impreuna cu Mihail Sorbul, la Craiova, revista “Scena” si, un timp, semneaza cronica teatrala la “Sburatorul” lui E.Lovinescu.

Predilectia analitica a scriitorului incepe sa se contureze, pe spatii epice mai intinse, in nuvele care vorbesc despre efectele umane tragice, pricinuite de primul razboi mondial (“Catastrofa”, “Itic Strul- Dezertor”, “Calvarul”),”Răscoala” (1932) 

In cadrul evolutiei romanului romanesc, se poate vorbi de “momentul Rebreanu”. Prozatorul continua si adanceste cercetarea societatii romanesti, in traditia lui N.Filimon, D.Zamfirescu si I.Slavici, printr-o vasta documentare si compozitie, printr-un studiu atent de analiza psihologica.

Citate Liviu Rebreanu:

“În clipele cele mai grele, tocmai atunci, omul e sortit să rămână singur. De-abia atunci i se lămurește că el constituie o lume separată, complicată, fără legături cu ceilalți oameni și restul lumii, decât doar materiale.”

“Cine vrea să explice totul prin cuvinte ajunge curând să nu poată explica nimic! Sufletul n-are nevoie de cuvinte pentru a înţelege.”

“Am citit undeva, excelenţă, zise Apostol cu glasul de adineauri, că inima omului, în primele săptămâni ale vieţii embrionare, se află nu în piept, ci în cap, în mijlocul creierilor, şi că de-abia pe urmă coboară mai jos, despărţindu-se de creier pentru totdeauna... Ce minunat ar fi, excelenţă, dacă inima şi creierul ar fi rămas împreună, îngemănate, să nu facă niciodată inima ce nu vrea creierul şi mai cu seamă creierul să nu facă ce sfâşie inima!”

“Vei pricepe multe lucruri nevăzute, căci viaţa şi lumea sunt pline de taine grele. Să năzuieşti mereu a dobândi stima oamenilor, şi mai ales pe a ta însuţi. De aceea sufletul tău să fie totdeauna la fel cu gândul, gândul cu vorba şi vorba cu fapta, căci numai astfel vei obţine un echilibru statornic între lumea ta şi lumea din afară! Ca bărbat, să-ţi faci datoria şi să nu uiţi niciodată că eşti român!..”

“Traditia adevarata e singura merinde sufleteasca.”

“Fericirea n-o poti gusta decat cand te-a purificat nefericirea.”

“In fond tineretea nu vizeaza decat sa-si traiasca viata si sa realizeze ceva vaporos, ceva care nu are consistenta.”

“Cine are dreptate n-are de ce sa ameninte, fiindca dreptatea iese totdeauna singura deasupra.”

“Dragostea care nu sfarseste la ofiterul starii civile are vicii de forma.”