_$$$

 A fost descoperit începutul legendei Potopului Universal

În ziua de 3 decembrie 1872, George Smith, gravor tipograf pe cupru la British Museum și unic cunoscător al scrierii cuneiforme asiriene, a prezentat în fața Societății Londoneze de Arheologie Biblică o comunicare de-a dreptul senzațională: anunțul descoperirii începutului legendei Potopului Universal.

Prin descifrarea tăblițelor de lut inscripționate în cuneiformă, scoase la lumină în urma săpăturilor din vechiul oraș Ninive, Smith a reușit să citească, pe un fragment, un pasaj din epopeea sumeriană a mileniului al III-lea î.Hr. dedicată lui Ghilgameș, unde era relatat începutul legendei despre Potop. Textul se asemăna izbitor cu cel biblic, dar îl preceda cu aproape șapte secole.

„Epopeea lui Ghilgameș” este una dintre cele mai vechi creații epice ajunse până la noi și, totodată, cea mai vastă operă redactată în scriere cuneiformă. Din miturile sumeriene despre Ghilgameș s-a născut însăși tradiția literaturii epice poetice.

Valoarea „Epopeii” este uriașă nu doar din perspectivă artistică, ci și prin faptul că permite urmărirea dezvoltării literaturii babiloniene și a legăturilor sale intime cu cea sumeriană. Ecouri ale acestor povestiri se regăsesc și în opere ulterioare, până în epoca medievală timpurie: în secolul al IX-lea, scriitorul Theodor bar Konai îl menționa sub numele de „Gelemgoș”.

În ianuarie 1873, Edwin Arnold, editorul ziarului The Daily Telegraph, a finanțat din partea publicației o expediție a lui Smith la Ninive, pentru a găsi fragmentele lipsă ale istoriei Potopului. Acesta a reușit nu doar să recupereze partea căutată, ci și să descopere tăblițe ce cuprindeau cronologia dinastiilor babiloniene. În noiembrie aceluiași an, British Museum a acordat fonduri pentru o a doua campanie de săpături, desfășurată pe tell-ul de la Kuyunjik.

După trei ani, instituția l-a trimis din nou pe Smith în misiune, la ruinele bibliotecii lui Assurbanipal. În satul Ikisdji, la nord de Alep, acesta s-a îmbolnăvit de dizenterie și și-a găsit sfârșitul. Au rămas în urmă soția și copiii săi, cărora regina Victoria le-a acordat o pensie anuală de 150 de lire sterline.