$$$

 1 septembrie este ziua pe care am asteptat-o cu cele mai controversate ganduri.

Am iubit-o mereu,indiferent de context.

1 septembrie deschide anotimpul atat de drag mie pentru bogatia de culori ,pentru blandetea si belsugul oferit.

1 septembrie mi-a adus 44 de ani intalnirile din cancelarie, pe care le asteptam cu nerabdare toata vara.Ne povesteam aventuri din calatoriile noastre la care visam un an intreg.Faceam schimb de retete,ne bucuram de revederea tuturor colegilor, ca intr-o mare familie.

Apoi intram in clase ,unde ne sfatuiam in legatura cu materialele didactice si cu cele care sa ne faca sala mai frumoasa,mai primitoare.

In cele 2 saptamani pana la inceperea adevarata a scolii, deveneam un furnicar de profesori,elevi si parinti care trebaluiau in curtea scolii,in salile de clase.Era o mare intrecere constructiva care s-a diminuat de-a lungul anilor,din pacate!

Este al doilea 1 septembrie in care am privit cu nostalgie peste gardul scolii.Ca sa nu plang,am dat o fuga la scoala,asa,fara motiv....dar cu foarte multe motive.Cunoasteti cuvantul "DOR"?Dar profunzimea sentimentului?

Ehhhh!!!!

Fiecare inceput are si un sfarsit in tot si in toate.

Va doresc multa sanatate,putere, incredere si rabdare in tot ce fauriti si daruiti voi,dragi colegi!

Va daruiesc la randul meu o legenda preluata,

 LEGENDA TOAMNEI ,pe care s-o cititi copiilor in primele zile de scoala.

Te imbratisez cu gandul si cu sufletul,OMULE de la catedra!

   Demult, demult, în negura timpului, pământul era stăpânit de spiritele naturii. Acestea umblau libere și trăiau intr-o armonie perfecta. Fiinte, animale, plante, fenomene ale naturii, toate isi foloseau puterile pentru a face lumea mai frumoasa. Magia domnea în aceasta lume. Aici traia si Tatal    

 Anotimpurilor impreuna cu cele patru fiice ale sale: PRIMĂVARA, VARA, TOAMNA si IARNA. Neastamparate si incredibil de frumoase, alergau zi de zi de colo colo aducand zambete pe fetele tuturor. Fiecare dintre ele avea cate un har aparte. Primavara vedea cu flori si o explozie de culori. Vara cu grane manoase si multa bucurie.       

Toamna cu roade gustoase si culori pastelate. Iar Iarna, cu o explozie de alb si multa liniste.Intr-una din zile, hoinarind pe dealuri TOAMNA a vazut Soarele. Si a ramas tare uimita de frumusetea si stralucirea lui. In acel moment a incoltit în gândul ei dorinta de a fi mai frumoasa si mai iubită decat Soarele. Oricat de mult au încercat bătrânul tata si surorile ei sa o convinga că nu are nici un motiv sa fie nemultumita, Toamna era din ce în ce mai posomorata. Dacă înainte era plina de voiosie acum era melancolica și trista.Intr-o dimineață, inainte de a se trezi toata lumea, TOAMNA a plecat de la casa ei. A mers ea ce a mers, cu gandul de a ajunge pe cel mai inalt munte. Planuia sa fure Soarele de pe bolta cereasca si sa-l ascunda in haul unei pesteri. Doar ca urcusul ei era din ce in ce mai greu. Vantul a aflat de gandurile ei si de acum el sufla si le spunea tuturor despre intentia Toamnei. Toti erau infiorati si cutremurati de asa o stire. Era prima data cand se intampla asa ceva in lumea lor.Zanele padurii au hotarat sa prinda fata si o sa bage intr-o cusca. Zis si facut. TOAMNA a fost prinsa. Oricat ea incercat ea sa se zbata zanele au prins-o. Urma acum sa fie judecata. Soarele a aflat si el ce i se pregatea. Si a fost tare supărat. Doar rugamintile tatalui TOAMNEI l-au induplecat să nu-i pedepseasca pe toti pentru nesabuinta TOAMNEI. Lumea s-a schimbat de atunci. Echilibrul a fost zdruncinat si de atunci familia batranului Anotimp a fost destrămată. Fiecare dintre fete urma sa calatoareasca singură prin lume câte trei luni și să aduca oamenilor cate ceva din harurile lor. De atunci, în SEPTEMBRIE, an de an, Soarele isi intoarce fața. Astfel, copacii și lumea plantelor mor pentru a renaste in primavara când Soarele se reintoarce. TOAMNA vine melancolica și tristă, gandindu-se încă la ceea ce a vrut să facă. A pastrat încă roadele bogate dar tot ea aduce și vânturi și ploi infrigurate. 

"O, cât de repede se face toamnă! Mai mult peste floare, mai puțin peste ghimpi!” 

 Adrian Păunescu