$$$

 Nicolae D. Xenopol s-a născut pe 11 septembrie 1858, la Iași, și a fost un intelectual român, scriitor, critic literar, jurist, publicist, economist, om politic și diplomat, recunoscut pentru contribuțiile sale la dezvoltarea societății românești, la fondarea Academiei de Studii Economice din București și pentru rolul său în diplomația internațională, fiind primul ambasador al României în Japonia.

Fratele mai mic al istoricului Alexandru Dimitrie Xenopol, a crescut într-un mediu educat care i-a asigurat accesul la cercurile culturale active din Iași. A urmat studiile secundare la Iași și s-a afirmat încă din tinerețe ca membru al Junimii, care l-a susținut pentru a-și continua studiile la universități de prestigiu din străinătate, urmând dreptul la Universitatea din Paris, iar ulterior și-a obținut doctoratul tot în drept la Universitatea din Liège.

Întors în țară, s-a implicat în administrația publică și în presa liberală. Scriitor prolific, a debutat cu romanul umoristic „Păsurile unui american în România”, urmat de „Brazi și putregai”, opere realiste care criticau mediul social contemporan. A participat activ la cultura publicistică și a realizat broșuri satirice și articole de critică literară. A fost editor la ziare liberale, precum „Românul” și „Voința Națională”, unde a promovat realismul literar și literatura urbană. Critica sa s-a concentrat pe conflictul dintre conservatorism și modernizare, intrând în polemici celebre cu Mihai Eminescu privind viitorul literaturii române.

În plan politic, Nicolae D. Xenopol a fost, pe rând, membru al Partidului Național Liberal și al Partidului Conservator-Democrat. A fost ales deputat încă din 1895, activând în Parlament mulți ani, iar mai târziu devenind și senator. S-a implicat în negocieri comerciale cu Franța, Imperiul Otoman și Austro-Ungaria, a fost secretarul personal al prim-ministrului Ion Brătianu, iar în 1912 a devenit ministru al Industriei și Comerțului în guvernul Maiorescu, inițiind legi moderne pentru protecția muncii, organizarea meseriilor, reglementarea sindicatelor și compensații pentru muncitori. Cea mai importantă realizare a sa a fost inițiativa fondării Academiei de Studii Economice din București (ASE), prima instituție de învățământ economic superior din România, înființată la 6 aprilie 1913, prin Legea semnată de regele Carol I.

Nicolae D. Xenopol a fost activ în promovarea cauzei românilor din Transilvania împotriva guvernului maghiar, participând la campanii naționale și protestând față de cenzura din Imperiul Austro-Ungar. A încurajat extinderea relațiilor internaționale și a sprijinit renunțarea la neutralitate și implicarea României în Primul Război Mondial, alături de Puterile Antantei, în speranța anexării Transilvaniei.

La 13 septembrie 1917, regele Ferdinand I al României a semnat decretul de numire a lui Nicolae D. Xenopol ca ministru plenipotențiar la Tokyo, devenind astfel primul ambasador al României în Japonia. Și-a început călătoria spre Japonia la sfârșitul lunii septembrie, traversând Rusia și ajungând în capitala Țării Soarelui Răsare la 28 octombrie. La scurt timp după depunerea scrisorilor de acreditare în fața împăratului Taishō, o boală mai veche de rinichi i-a recidivat, iar în ciuda eforturilor medicilor japonezi, s-a stins din viață pe 5 decembrie 1917. 

Recunoscut ca unul dintre fondatorii economiei politice românești și modernizator al legislației muncii și educației economice, Nicolae D. Xenopol a fost o figură reprezentativă pentru epoca de tranziție a României moderne, jucând un rol important în promovarea intereselor economice și diplomatice ale țării.