$$$

 

În anii 1950, somnul de după-amiază la grădiniță era o practică obligatorie.

În acea perioadă, grădinița era diferită de ceea ce cunoaștem astăzi. Somnul de după-amiază nu era doar încurajat, ci impus. Sălile de clasă din Statele Unite includeau adesea o perioadă de liniște în care copiii se odihneau pe covorașe sau covoare, sub supravegherea unui profesor. Această practică își avea originea într-o credință răspândită la mijlocul secolului al XX-lea, conform căreia odihna structurată era la fel de importantă pentru dezvoltarea unui copil ca cititul sau joaca.

Profesorii puneau uneori discuri sau citeau povești cu voce tare, așa cum se vede aici, pentru a-i ajuta pe elevi să se relaxeze. Pentru mulți copii, era o pauză binevenită în zilele altfel aglomerate, pline de lecții, muzică și jocuri. Prin anii 1970 și 1980, pe măsură ce cerințele academice creșteau și programul școlar se intensifica, somnul de după-amiază obligatoriu a început să dispară din majoritatea sălilor de clasă, supraviețuind în principal în grădinițe și creșe.