$¢_

 Pentru a putea susține uriașa greutate a Barajului Bicaz — o structură colosală din beton armat, înaltă de peste 127 de metri și lungă de aproape o jumătate de kilometru — inginerii au fost nevoiți să rezolve o problemă critică: instabilitatea solului pe care avea să fie construit. Roca de bază din zonă, deși masivă, prezenta fisuri și fragilități naturale care ar fi compromis siguranța barajului. Pentru a transforma acest substrat nesigur într-un fundament solid, s-a apelat la o tehnologie impresionantă pentru acea vreme: injectarea sub presiune a cimentului direct în adâncurile rocilor.

Această tehnică presupune perforarea solului până la 20 de metri adâncime, în sute de puncte, urmată de injectarea unui amestec special de ciment, sub presiune, care pătrunde în fisuri, umplând golurile și întărind astfel structura de susținere. Prin acest proces, roca inițial fisurată a fost transformată într-o masă compactă, capabilă să preia cu succes presiunea enormă exercitată de zecile de milioane de metri cubi de apă din Lacul Izvorul Muntelui, creat în spatele barajului.

Dar acesta nu a fost singurul pas. Pentru a reduce presiunea subterană și a preveni eventualele infiltrații care ar fi putut eroda structura, constructorii au executat sute de foraje verticale și oblice de drenaj în jurul barajului. Acestea funcționează asemenea unor „supape” prin care excesul de apă din subteran este colectat și dirijat controlat, fără să mai acționeze asupra barajului.

Una dintre cele mai spectaculoase lucrări invizibile realizate în cadrul acestui proiect este așa-numitul „zid invizibil” de etanșare: o structură subterană, formată tot prin injectare, care se află la baza barajului, coborând până la 90 de metri adâncime. Rolul acestui zid este de a bloca orice infiltrare de apă pe sub baraj, acționând ca o barieră verticală ascunsă, dar esențială. Fără acest sistem sofisticat de protecție, eroziunea ar fi slăbit în timp integritatea construcției.

Toate aceste soluții tehnice, aplicate în anii ’50 și ’60, cu mijloace mult mai modeste decât cele disponibile astăzi, transformă Barajul Bicaz într-o veritabilă capodoperă inginerească. Puțini știu că frumusețea lacului și monumentalitatea barajului ascund dedesubt o rețea complexă de lucrări subterane, care veghează permanent la siguranța întregii construcții.

Astăzi, la peste 60 de ani de la finalizare, barajul continuă să fie un exemplu de inginerie durabilă și o lecție despre ce înseamnă viziune, calcul precis și respect pentru forțele naturii.