joi, 14 august 2025

$$$

 De ce este vânat sufletul?


Există în ființa omului ceva mai adânc decât trupul, mai tainic decât gândul și mai fragil decât visul. Este sufletul. Nu-l putem pipăi, nici măsura, nici îngrădi. Și totuși, întreaga lume pare să-l vâneze.


Sufletul este ceea ce rămâne când tăcerea se așterne peste cuvinte, când pielea nu mai simte și rațiunea tace. Este locul unde trăiește dorul, vinovăția, speranța și acel sentiment mut de „mai mult”. Și tocmai pentru că este scânteie a eternului într-o lume trecătoare, sufletul devine pradă – dorit, ispitit, corupt sau rănit.


Istoria nu este doar o succesiune de evenimente, ci o hartă a războaielor nevăzute purtate înăuntrul oamenilor. Religia vorbește despre mântuire și cădere, despre îngeri și demoni care se luptă pentru sufletul omului. Dar aceste simboluri nu sunt simple metafore: ele reflectă realitatea interioară a fiecărei ființe. Diavolul nu mai apare azi cu coarne și coadă, ci în forma tentației confortului gol, a uitării de sine, a cinismului. Vânătoarea sufletului e subtilă – nu vine cu arme, ci cu promisiuni.


Societatea modernă, cu zgomotul ei constant, nu mai încearcă să distrugă sufletul, ci să-l adormă. Îl leagă cu lanțuri de „mai mult”, „mai repede”, „mai eficient”. Se cere totul: atenția ta, timpul tău, dorințele tale. Până când nu mai rămâne nimic din tăcerea sacră în care sufletul putea să crească. Și când nu mai știi cine ești, când alergi fără să știi încotro, e semn că ai fost prins – că ești vânat, poate deja prins, fără să știi.


Dar de ce? De ce ar vâna cineva sufletul?


Pentru că sufletul este putere. Acolo se află libertatea noastră reală – aceea de a alege binele când răul e mai ușor. Acolo e puterea de a iubi, de a ierta, de a crea. Un om viu spiritual este un pericol pentru sistemele care se hrănesc cu frică și supunere. Sufletul liber nu poate fi cumpărat, nici folosit – și tocmai de aceea este cel mai vânat bun al acestei lumi.


Totuși, sufletul nu e lipsit de apărare. Chiar și în cea mai adâncă noapte, el poate străluci. Se aprinde prin adevăr, prin dragoste, prin suferință asumată. Nu poate fi posedat de nimeni atâta timp cât omul alege să nu-l vândă. Adevărata luptă nu este între bine și rău, ci între uitare și amintire – amintirea a ceea ce ești cu adevărat.


Sufletul este vânat pentru că este viu. Dar tocmai prin această vânătoare, el poate deveni conștient de sine. Și uneori, e nevoie să simți colții răului aproape, ca să-ți amintești că ești întruparea Sursei Primare și a Esenței Tale Pure și Originale…🫵🫵🫵


Daniel Găucan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu