$$$

 Morți, nebuni, multă băutură, replici prostești. 

Când vrei să fii cu orice preț interesant, dar rezultă că ești doar incult. Și dornic de like-urile progresiste, denigrând cultura națională. 

Ieri, Andrei Caramitru s-a trezit să ne explice Moara cu Noroc, Baltagul, Ion și Miorița: "Moara cu Noroc a lui Slavici – un thriller rural în care protagonistul, Ghiță, vinde familia pentru banii unui interlop. Învață copiii că lăcomia e justificată prin ‘sărăcie’, statul nu există, forța face legea. Succesul? Complicitate la crimă. 

Ion își violează și bate viitoarea soție ca să pună mâna pe pământ. Baltagul ne învață că răzbunarea personală bate justiția. Moromeții transformă bătaia domestică într-un act de filosofie populară. Iar Miorița ne spune să tăcem și să acceptăm moartea cu resemnare absolută. O rușine!”

Hai să-i explic cum se vede Hamlet al lui W. Shakespeare, piesă în care tatăl lui, Ion Caramitru, a făcut un rol epocal! L-am văzut când eram mic, dar acum înțeleg că nu trebuia. Era o mizerie după standardele sale. 

Pe scurt: 

O familie de dezaxați conducea Danemarca, regele este omorât. Fratele lui, Claudius, criminalul, se combină cu fosta cumnată, Gertrude, ca-n Las Fierbinți. Doi boșorogi în călduri sau doar ahtiați după bani, care ne învață că trebuie să ne omorâm fratele, dacă ne încurcă.

Promiscuitatea și băuta continuă le priește, dar nu pentru mult timp. Fiul regelui mort, Hamlet, cam pămpălău, se dă nebun. Unii zic că era, pentru că apare cu un craniu în mână, spunând o prostie: A fi sau a nu fi: aceasta-i întrebarea...

Mare scofală! Cred că nici el nu a înțeles ce a vrut să spună.

În aceeași cheie obscurantistă apare o fantomă! Ca și când ar crede cineva că ele există. Fantoma vorbește. 

Un tont Shakesperare ăsta, n-a găsit altă scenă mai credibilă. 

Încep să se omoare între ei, din greșeală sau dinadins. Ce văd spectatorii? Multă violență, femei isterice și un nebun care nu e nebun. 

Hamlet, într-un acces de detectivism, crede că-l prinde pe tatăl vitreg, Claudius, dar îl înjunghie pe Polonius, prietenul lui, care stătea ca prostu' după perdea. Era pe silent. Ups! 

Ofelia, fiica lui Polonius, o ia razna și începe să cânte balade și să înoate fără licență de salvamar. 

Spoiler: nu iese vie din baltă.

Claudius pune la cale un duel cu arme otrăvite între Hamlet și Laertes, fratele Ofeliei. 

Ca să fie sigur că moare măcar unul, mai pune și o cupă cu vin otrăvit. Gertrude bea din ea și moare. 

Laertes îl rănește pe Hamlet, Hamlet îl rănește pe Laertes, apoi Hamlet îl înjunghie pe Claudius și-i toarnă și vin pe gât. 

Ce ne învață englezoiul ăsta? Că lăcomia e justificată, forța face legea, complicitatea la crimă e normală, iar răzbunarea personală bate justiția...

Shakespeare ăsta n-ar prinde nici măcar un post de scenarist la vreo telenovelă turcească.

✍️Dan Andronic