$__

 La Curtea de Argeș se înalță o biserică care nu putea fi terminată până când nu s-a întâmplat ceva de necrezut în istoria arhitecturii românești.

În 1515, Neagoe Basarab aduce la Curtea de Argeș cel mai priceput arhitect din Imperiul Otoman - Manoli din Niaesia, un armean genial care lucrase la moscheile din Constantinopol. Dar ce părea să fie proiectul arhitectural al secolului s-a transformat în coșmarul lui Manole.

Tot ce construiau meșterii ziua se prăbușea noaptea. În zadar munceau cei zece meșteri mari, calfe și zidari - dimineața găseau doar ruine.

Până când, într-un vis, lui Manole i se dezvăluie secretul: trebuie să zidească în pereții mănăstirii prima femeie care va veni să aducă mâncare "la soț ori la frate".

Manole se roagă cu disperare ca soția sa, Ana, să nu fie cea dintâi care va apărea. Când o vede venind pe deal, îmblânzește spre Dumnezeu: să înceapă ploaia și furtuna ca s-o oprească din drum. Dar dragostea Anei era mai puternică decât vijelia - ea continuă să urce, purtând mâncarea pentru soțul ei.

Când ajunge la șantier, Manole îi spune că vor să se joace - să construiască ziduri în jurul ei. Ana acceptă veselă, neștiind că participă la propriul ei sacrificiu. Când realizează că nu e joc, îl imploră pe Manole să o lase.

Dar promisiunea trebuia respectată. Ana este zidită de vie, cu copilul nenăscut în pântece.

Ceea ce s-a întâmplat între 1515-1517 a fost o revoluție arhitecturală. Manoli și echipa sa au creat primul stil hibrid din Europa - bizantin în plan, dar cu decorații armene, georgiene și otomane. Era ceva complet nou, inexistent în lumea cunoscută.

Marmura pentru biserică trebuia adusă din arhipelagul grecesc, deși sultanul interzicea folosirea marmurei la biserici creștine. Neagoe a reușit să obțină acest privilegiu prin relațiile sale speciale cu Porta Otomană.

Pe una dintre cărămizile cheii de boltă apare chiar inscripția "Allah" - dovada colaborării extraordinare între creștini și musulmani.

Doar cei care au văzut cu ochii lor această construcție în secolul XVI pot înțelege cu adevărat ce miracol s-a născut din suferința Anei. Era primul monument care combina perfect Orient și Occident, ridicat cu prețul unei vieți nevinovate.

Drama nu s-a oprit aici. Când biserica a fost terminată, Neagoe întreabă pe cei zece meșteri dacă pot construi ceva și mai frumos. Aceștia răspund cu mândrie că da, ar putea.

Atunci domnitorul, temându-se că vor ridica altundeva o mănăstire și mai splendidă, le demolează schelele și îi lasă blocați pe acoperiș.

Meșterii își fac aripi din șindrilă și încearcă să zboare. Unul după altul se prăbușesc și mor. În locul unde cade Manole izbucnește un izvor - "Fântâna lui Manole", cu apă sărată de lacrimile sale. Poți s-o vezi și astăzi lângă mănăstire.

Construcția a fost finalizată în timp record - doar trei ani. La 15 august 1517, la sfințire au participat Patriarhul Constantinopolului, toate figurile importante ale Muntelui Athos și întregul cler din Țara Românească.

Pentru prima oară în istorie, un patriarh de la Constantinopol venea pe pământ românesc.

Biserica are 12 coloane interioare care îi reprezintă pe cei 12 Apostoli, fiecare sculptată dintr-un singur bloc de marmură. Lungimea de 18 metri, lățimea de 10 metri și înălțimea de 25 de metri o fac una dintre cele mai impresionante construcții din epoca sa.

Paul de Alep scria în 1654 că această așezare era "una din minunile lumii." Pictorii francezi făceau stampe care circulau în toată Europa, făcând-o celebră înainte ca România să existe ca stat modern.

Legenda Meșterului Manole, cu peste 200 de variante, a devenit primul mit românesc cunoscut în Europa. Vasile Alecsandri o publică în 1852, iar tema sacrificiului pentru artă inspiră scriitori din toată lumea.

Te-ai întrebat vreodată cum era să fii român și să vezi o construcție din țara ta devenind primul monument de pe teritoriul nostru studiat științific în străinătate? În 1860, primul studiu istoric despre o clădire românească era despre biserica de la Curtea de Argeș.

Astăzi, când vedem monumentul în forma actuală, e aproape imposibil să ne imaginăm că acum cinci secole s-a construit ceva atât de revoluționar încât să inspire arhitecții din toată Europa. Pentru o scurtă perioadă în istoria noastră, Curtea de Argeș a fost cu adevărat centrul inovației arhitecturale europene.