$$_

 E una din marile personalitati ale umanitatii. Unul din autorii mei preferati, cu toate ca orientatea lui sexuala putea sa ma desparta de opera sa, daca as fi fost victima prejudecatilor. A fost genul care nu a aparținut epocii în care s-a născut. A avut un creier prea luminos, un spirit prea liber, o gură care a spus adevărul cu sarcasm și frumusețe în loc să-l ascundă sub platitudini.

    A murit la doar 46 de ani, abandonat de lumea care-l idolatrizase, cu cuvintele ramase celebre : “ori tapetul se duce, ori eu mă duc “, păstrându-şi astfel spiritul efervescent si sarcasmul caracteristic până in ultima clipă.  

     El a inventat expresia : “Mai rău decât să se vorbeasca despre tine e să nu se vorbească despre tine”. Cu vreo 80-90 de ani inainte ca showbizz-ul să explodeze ! Inaintea vârstei de aur a Hollywood-ului ! 

     A fost atat de spectaculos si celebru incât in regatul Britanic ( el fiind irlandez, totusi), tara in care s-a nascut, se spunea ca dacă nu il cunosti , nu existi . Oscar Wilde , senzational ca romancier, autor de piese de teatru , aforisme si povesti pentru copii ( realmente fabuloase-poate cele mai bune scrise vreodată 

) a reusit sa devina faimos si in SUA , acolo unde cand a ajuns la vama din New York a afirmat :” nu am nimic de declarat in afară de geniul meu”. Cine altcineva ar fi indrăznit aşa ceva ?

     A reusit să scrie “Portretul lui Dorian Gray”, roman declarat indecent de contemporani, dar azi văzut drept una dintre capodoperele literaturii moderne, comedia “Ce inseamnă să fii onest ( considerată perfectă , absolutul genului ) si toate celelalte, poezii , povesti, aforisme , scrisoarea “De profundis” , din 50 de mii de cuvinte , până la 46 de ani ! 

      Dar geniul are mereu un preț. Wilde nu a căzut din cauza lipsei de talent sau a excesului de vanitate, ci din cauza iubirii. Iubirea pentru Alfred Douglas, fiul unui marchiz care l-a urât visceral. Homosexualitatea – un cuvânt care astăzi nu mai sperie pe nimeni – era atunci o crimă. Nu o metaforă, ci o condamnare penală. Procesul și încarcerarea lui Wilde au fost un spectacol public al umilirii. Și lumea care îl idolatrizase l-a abandonat cu aceeași sete cu care îl aplaudase. 

     Și-a pierdut soția, și-a pierdut copiii pe care îi adora, și-a pierdut prietenii. A rămas doar un paria genial, cu spiritul intact, dar cu trupul sfărâmat de pușcărie și exil. A murit la Paris, sărac, ironic și totuși vertical.

    Stiu ca suna bizar , dar am 

 învățat de mult să nu mai despart geniul de sexualitatea purtatorului . Am fost si sunt cat se poate de hetero , dar o minte stralucită va primi intotdeauna respectul meu total. A nu recunoaşte si omagia geniul sau, si mai rău, a-l urî pentru că este tot ceea ce tu nu poti atinge, este culmea micimii , a nimicniciei ! 

    Oscar Wilde ar fi trebuit să se nască un secol mai târziu. Atunci, poate, nu ar fi fost crucificat pentru iubirea lui. Dar tocmai acest exil nedrept îl face și mai mare. Pentru că dincolo de sexualitate, dincolo de scandal, dincolo de cădere, a rămas opera. Strălucitoare, sclipitoare, încăpățânată ca un diamant. 

P.S. Am vrut să scriu acest eseu exclusiv pentru carte, dar m-am gândit la cei care nu l-au descoperit pe Wilde până acum si la publicul meu numeros de pe Facebook ( am peste 45 de milioane de vizualizari numai in ultima lună). M-am gândit si la parinții care nu le-au citit niciodată propriilor copii poveştile lui . Nu am rezistat ! Distribuiți … Merită. Poate fi un câştig uriaş pentru orice minte liberă !

     Mădălin Ionescu