$$$

 Astăzi, 13 august, se împlinesc 64 de ani de când a început să fie ridicat cel mai cunoscut simbol al Războiului Rece

Zidului Berlinului, un simbol al Războiului Rece, care separa germanii de est de berlinezii din vest, a început să fie ridicat pe 13 august 1961. Construcţia a rezistat până la 9 noiembrie 1989.

Conceput de administraţia liderului comunist al Germaniei Răsăritene, Walter Ulbricht, şi aprobat de liderul sovietic Nikita Hruşciov, zidul a constituit o barieră de separare între Berlinul Occidental şi Republica Democrată Germană timp de aproape 28 de ani.

Acesta a fost construit în perioada postbelică, perioadă în care Germania a fost divizată, în efortul de a stopa consecinţele scurgerii de forţă de muncă şi pierderilor economice asociate cu migraţia zilnică a unui mare număr de profesionişti şi lucrători calificaţi între Est şi Vest.

Construirea a 45 de kilometri de bariere în jurul celor trei sectoare occidentale a început duminică, 13 august 1961, în Berlinul Răsăritean. În acea dimineață, zona de frontieră a fost securizată de trupele de grăniceri est-germani. Bariera a fost construită de soldații și muncitorii est-germani, fără implicarea directă a sovieticilor. Zidul a fost construit numai pe teritoriul est-german, constructorii asigurându-se că nu ating în nici un punct teritoriul vest-berlinez. Străzile care se întindeau de-a lungul traseului barierei au fost baricadate pentru a împiedica trecerea a oricărui vehicul și a fost ridicat un gard de sârmă ghimpată, care, mai târziu, a fost transformat într-un zid în toată regula. Bariera a divizat, fizic, orașul și a încercuit, practic, Berlinul Occidental. 

În timpul construcției, soldații Armatei Naționale Populare (NVA) și ai Grupurilor de luptă ale clasei muncitoare (KdA) au păzit zona, având ordine clare pentru împușcarea oricărui individ care ar fi încercat să fugă în Vest. Mai târziu, zona Zidului a fost întărită cu câmpuri minate și alte instalații de siguranță.

Existenţa timp de aproape trei decenii a Zidului a provocat scăderea semnificativă a emigraţiei (evadaţi – „Republikflucht” în germană): de la 2,5 milioane, în perioada 1949 – 1962, la numai 5.000 – între 1962 şi 1989.