$$$

 În Japonia medievală, pisicile erau considerate extrem de valoroase, deoarece aveau un rol esențial în protejarea uneia dintre cele mai importante resurse ale țării: mătasea. Producția de mătase era o industrie vitală, iar șoarecii și șobolanii reprezentau o amenințare constantă pentru fermele de viermi de mătase și pentru depozitele de coconi. Din acest motiv, autoritățile japoneze au emis legi care interziceau cumpărarea și vânzarea pisicilor, pentru ca acestea să poată circula liber și să-și facă treaba.

Pisicile erau hrănite și respectate de comunități, fiind văzute drept protectoare ale bunăstării colective. Multe temple și gospodării le ofereau hrană și adăpost, considerându-le adevărate „gardiene” ale prosperității. În unele zone, se credea că pisicile protejează nu doar bunurile materiale, ci și de spirite rele, așa că erau tratate cu mult respect.

Această protecție legală a dus la creșterea populației de pisici și a consolidat statutul lor special în cultura japoneză. Chiar și astăzi, în Japonia, pisicile sunt privite ca animale norocoase și protectoare, moștenire directă a credințelor și practicilor din acea perioadă...

Preluat: Internet...