$$$

 O scrisoare a MAGDEI ISANOS către iubitul ei soț, EUSEBIU CAMILAR, din 15 august, 1939, COSTUGENI. 

   "Dragă bădie, 

Am primit scrisoarea ta, sunt mulțumită că ți-ai cumpărat ochelari, dar mă îngrozesc că ai rămas fără parale; azi e Sfînta Maria, așa că nu-ți pot trimite, doar mîine o să-ți trimit ceva, nu știu de unde o să iau, dar voi găsi. Eu sunt foarte bine, atîta doar că ne temem de hoți, azi a fost un om cam suspect și a întrebat de tata, iar eu ca o proastă i-am dat toate informațiile: că nu-i nimeni acasă și cîinii nu mușcă, etc.

Dragul meu, te rog nu te gîndi prea mult la mine și nu te amărî, mai sunt zece zile și voi veni la tine. Mi-e foarte dor de matale, însă nu-mi pare rău c-ai plecat, pentru că numai așa am început să scriu.

Persoanele de care întrebi sunt bine, se îngrașă și nu le pot pune la dietă, căci foamea nu m-ar lăsa să lucrez. 

În ce cameră stai? Ți-au mai rămas provizii? Poate în clipa cînd îți scriu acestea tu suferi de foame,dragule!

Scrie la "România Literară", Zeby dragă, eu sper că într-o zi n-o să mai fim așa săraci, numai dacă ne-am mai iubi atunci. Iubitule, cum să te mîngîi de cele ce suferi acum?

Eu mă gîndesc la 11 ziua și la 9 seara la tine și-mi pare că te aud; tu mă auzi pe mine?

Îți spun întotdeauna dragule, copilule, nu fi trist! În prima seară (la 9) mi s-a părut că plîngi, îndată ce m-am gândit intens la tine m-a cuprins tristețea ta. Altă dată să nu mai plîngi pentru că simt și sufăr. 

Îmi spui nu știu ce despre "răul pe care mi l-ai făcut," dar nu mi-ai făcut decât bine, dragostea mea. 

Eu sunt rea cu tine, tu ești întotdeauna bun. O să-ți scriu des, iubitule. Nu fi supărat pe mine că te-am trimis acolo în singurătate și urît. Te voi răsplăti cînd ne-ntâlnim și vom fi cu mult mai fericiți decât este îngăduit pe pământ. Pînă atunci să fii cuminte. 

Sunt geloasă - în atîta vreme s-ar putea să iubești pe altcineva. Aș vrea să te văd cu ochelari (noroc că nu sunt antisemită).

Toate persoanele te sărută și eu la fel.      

   Cuvîntul Evei

       Magda Isanos 

"N-aș fi crezut că suferința poate 

de la un timp plăcere să devină, 

că deopotrivă se găsește-n toate 

amestecată umbră și lumină.

Eram asemeni unei ape moarte

care-oglindește fără să-l încapă

un cer de dînsa pururi prea departe. 

Tu m-ai făcut să fiu și cer, și apă.

Ca lumea mai-nainte de-a fi soare,

pe mine însămi nu m-am cunoscut, 

și-n căutarea ta, rătăcitoare,

Eram asemeni unui strop de lut.

Dar tot aceeași taină care face 

să se-ntîlnească suflete și stele,

mi te-a adus, ca tu, de-acum încoace,

să fii puterea slăbiciunii mele."