$$_

 Biografiile lui Nicolae Ceausescu si Ion Iliescu au fost inextricabil legate. Fara protectia lui Ceausescu, tanarul Iliescu n-ar fi reusit sa strapunga zidul suspiciunii lui Gheorghiu-Dej. Ca sef al cadrelor partidului, Ceausescu i-a asigurat absolventului de hidroenergetica de la Institutul "Molotov" din Moscova ascensiunea in UTM. Nicolae si Elena Ceausescu o cunosteau bine pe Maria, mama adoptiva a lui Ion Iliescu. Dej miza pe mirosul la oameni al lui Ceausescu drept care a aprobat rapidul urcus al celui pe drept privit drept "clientul" lui Ceausescu. Dupa 1965, Iliescu devine seful sectiei de propaganda, direct subordonat lui Paul Niculescu-Mizil. Mai devreme raspunsese de sectia stiinta si invatamant. Pentru el s-a creat in 1967 postul de Ministrul al Tineretului. Din cate stiu, nu exista un aparat al acestui pseudominister. Postul coincidea cu cel de prim-secretar al CC al UTC. Aparatul era birocratia utecista. Nu existau ministri adjuncti ai tineretului.

Ar merita discutat rolul lui Iliescu in crearea Centrului de Cercetari pentru Tineret. Intre cercetatori, vechiul sau prieten Fred Mahler. L-am cunoscut destul de bine pe Fred. Deschis spre idei nonconormiste, dar prudent. O patise rau in 1956 cand, fiind membru in CC al UTM, a adus din Franta ziarul "Le monde" care continea Raportul Secret. A urmat o sedinta de pomina. Iliescu mi-a spus ca el personal ia luat apararea lui Mahler. Poate, desi m-as cam indoi. Probabil insa ca n-a urlat cu lupii. Sotia lui Fred lucra la revista "Teatrul". La CCP lucra tanarul psihosociolog Petre Datculescu. Dupa 1990 a iesit in prim plan ca expert in sondaje.

In 1970 Iliescu revine in aparatul central de partid. Din nou, sub directul patronaj al lui Ceausescu. Discutam pe larg perioada in volumul de dialoguri "Marele soc". As aminti un lucru important. Iliescu nu facea parte din cercul activistilor studentesti gen Burtica si Stefan Andrei. Pentru acestia, era "moscovitul", "intrusul". In afara de sprijinul constant al lui Ceausescu, se bucura de simpatia lui Leonte Rautu si a lui Paul Niculescu-Mizil. Ca sef al UTC a fost dur. Nu era un zbir precum Trofin, dar nici nu permitea "abateri de gasndire".A colaborat cu Centrul Universitar de Partid Bucuresti in represiunea antistudenteasca din decembrie 1968. Partidul putea avea incredere in el. Era un soldat credincios.

Ion Iliescu a avut grija sa faca disparute dosarele de partid si de urmarire de catre Securitate. Din primul n-au ramas decat doua pagini insignifiante. Au disparut autobiografiile sale, referintele primite de la diverse persoane care il cunosteau indeapropae. A scris Ceausescu insusi o asemenea recomandare? Ma refer la promovarea lui Iliescu in fruntea UASR, apoi a UTM. Nu incape indoiala ca a fost continuu supravegheat. Cine dadea informatii despre el? De pilda, am citit ca unul dintre amicii sai din anii Tineretului Progresist, ulterior profesor la Institutul de Constructii, a fost informator al Securitatii. A banuit Iliescu acest lucru? L-a turnat oare respectivul si pe Iliescu? Nu cred ca toate aceste dosare au disparut defintiv. E probabil ca Magureanu sa le fi facut pierdute, dar nu cred ca nu a pastrat undeva fotocopii. Azi, 6 august, primul director al SRI a facut de garda la catafalc.