Aceasta este Gertrude, mama lui Vivien Leigh, alături de portretul fiicei sale.
Când Vivien Mary Hartley avea doar trei ani, a recitat o poezie în fața trupei de teatru a mamei sale, iar aceștia au fost atât de impresionați, încât au cooptat-o imediat. Prietena ei din copilărie, Maureen O’Sullivan — cea care avea să o interpreteze pe Jane în filmul despre Tarzan — povestea: „Vivien și-a dorit dintotdeauna să devină actriță. Era o fire determinată. De pildă, era singura fată din școală care a ales să urmeze cursuri de balet. Mergea singură la ore, fără însoțitor. Cred că era un gest de mare curaj din partea ei.”
Când era mică, mama ei obișnuia să se joace împreună cu ea un joc inspirat din romanul Kim al lui Rudyard Kipling, pentru a-i antrena memoria. Așeza obiecte pe o tavă, îi dădea timp să le memoreze, apoi le înlătura, iar Vivien trebuia să reproducă scena din memorie. La maturitate, Leigh avea o memorie aproape fotografică. Îi erau suficiente una-două lecturi ale unei piese pentru a-și însuși replicile.
Chiar Vivien Leigh, ajunsă deja la faima mondială, spunea: „Nu sunt o vedetă de cinema. Sunt o actriță. A fi o vedetă de film — doar atât — înseamnă o viață falsă, trăită în numele unor valori false și pentru faimă. Actoria, însă, este durabilă și în ea se găsesc mereu roluri mărețe care așteaptă să fie interpretate.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu