$$_

 Odată, un avocat a vândut o fântână unui profesor universitar.

La două zile după încheierea vânzării, avocatul s-a întors și a spus:

— Ți-am vândut fântâna, dar nu și apa din ea. Dacă dorești să folosești apa, va trebui să plătești o taxă suplimentară.

Profesorul a zâmbit calm și i-a răspuns:

— Nu te-am chemat pentru a discuta despre preț...

Ci doar să-ți spun: dacă apa este, într-adevăr, a ta, îți dau timp până mâine să o scoți din fântâna mea. În caz contrar, va trebui să-ți percep chirie.

Luându-l prin surprindere, avocatul a început să se bâlbâie:

— Glumeam, desigur...

Profesorul, cu un zâmbet plin de înțeles, i-a răspuns:

— Și eu cred că profesori ca mine formează avocați ca tine.

Tu cauți succesul. Eu caut excelența.

Atunci când înțelepciunea catedrei întrece viclenia tribunalului,

ne amintim cu recunoștință de dascăli —

arhitecții tăcuți ai inteligenței.