$$$

 Zicalele care trebuie să dispară.

Am crescut cu ele în minte. 

Proverbe, „înțelepciuni populare”, „adevăruri din bătrâni”.

Dar ce-au făcut cu adevărat? 

Ne-au dresat, ne-au crescut cuminți, fricoși, docili.

Perfecți pentru un sistem care vrea supuși, nu oameni liberi.

  

1. „Capul plecat, sabia nu-l taie.”

Zicala perfectă pentru o nație crescută cu frica în sânge. Dacă taci, scapi. Dacă pleci capul, poate te lasă-n pace. În turcă, proverbul e invers: „Capul plecat se taie.” Pentru otomani, slăbiciunea nu se iartă, se pedepsește. La noi, capul plecat e strategie. La ei, condamnare. Cine-a fost supusul și cine-a fost stăpânul? 

  

2. „Să fii în rândul lumii.”

Nu prea deștepți, nu prea vocali, nu prea originali. Să nu deranjăm. Să nu ieșim în evidență. Adică: să fim mediocri.

 

3. „Stai în banca ta.”

Și acolo rămâi. Tăcut. Invizibil. Cu tot cu idei, demnitate și drepturi. Dar ține minte: când o să ai nevoie de ajutor, tot în banca ta o să stai. Și nimeni n-o să se ridice pentru tine.

  

4. „Las-o, bă, că merge-așa.”

Motoul național. Îl găsești peste tot: pe șantiere, în service-uri, în spitale, în guvern. E filosofia „aproape bine”. Și-apoi ne mirăm că trăim „aproape civilizat”.

 5. „Ce-o zice lumea?”

Alt lanț invizibil, dar eficient. Românul nu trăiește pentru el. Trăiește pentru gura vecinului. Se îmbracă, se căsătorește, votează și respiră cu grijă, să nu zică lumea ceva. 

6. „Bate șaua să priceapă iapa.”

Nu spune direct ce vrei , că n-ai coa*e, să îți susții punctul de vedere! Fii aluziv, ipocrit, pasiv-agresiv. 

 7. „Așa e la noi.”

Expresia care justifică orice. Hoție? Corupție? Nepăsare? „Așa e la noi.” Ca și cum am fi o specie defectă, condamnată la mizerie. Nu, nu „așa e la noi”. Așa am fost învățați să acceptăm.

8. „Sărac, dar cinstit.”

O zicală care sună frumos, dar care glorifică neputința. De parcă cinstea și bunăstarea s-ar exclude reciproc. Scuza perfectă că n-am reușit. De multe ori nici n-am încercat.

   Toate aceste zicale nu sunt „înțelepciune populară”. Sunt lanțuri. Transmise din generație în generație, ca o moștenire de frică, rușine și resemnare. Dar lanțurile pot fi rupte. Noi nu trebuie să le mai spunem asta copiilor noștri. Nu trebuie să-i învățăm să tacă, să stea în rând, să plece capul. 

Trebuie să-i învățăm să ridice fruntea. Să vorbească. 

Să viseze. 

Să îndrăznească.

Să fie buni , nu „în banca lor”, ci cei mai buni. 

Să nu le spunem „fii ca lumea”. 

Să le spunem: fii TU. 

Să nu-i învățăm „merge-așa”. 

Să-i învățăm să facă mai bine. 

Să nu le spunem „capul plecat”. 

Să le spunem: ridică-te și mergi înainte. 

România n-are nevoie de copii cuminți. 

Are nevoie de copii curajoși. 

Copii care nu doar supraviețuiesc,ci construiesc. 

Luptă. 

Trăiesc demn. 

Și suntem generația care poate rupe cercul!!!”

Sursa: Marius Alexe