$$$

 Câteva mistificări și minciuni practicate în limba română despre o istorie care nu e a rumânurilor 

Un caz frecvent și foarte tipic 

1) „Ascunsă între crestele Carpaților”. Cetatea Râșnov nu e „ascunsă” deloc. Cetatea domină înălțimea de deasupra orașului și e reper vizual pentru întreaga Țară a Bârsei/Depresiune a Brașovului.

2) „Construită în secolul al XIII-lea de cavalerii teutoni”. Speculație și fals ! În epoca teutonilor (1211–1225) ar fi putut exista- teoretic- doar o fortificație de lemn. Cetatea de piatră actuală apare din secolul al XI-lea, sub Coroana maghiară, și era condusă de un castelan numit de voievodul Transilvaniei sau de comitele secuilor. Acesta își avea probabil sediul în cetate, în turnul-donjon cu portal gotic, azi ruinat, aflat în colțul de nord-est al incintei principale. Abia apoi a fost trecută comunității săsești care o mărește. (Nu mai zic că a fost ridicată peste locul unde a existat o străveche fortificație de pământ și lemn).

3) „Nu a fost niciodată cucerită prin forță”. Fals. În 1612, principele Gabriel Bathory asediază cetatea, o supune unui tir de artilerie și, după ce apărătorii rămân fără apă, îi forțează să capituleze în 3 aprilie ; fortificația e jefuită și ocupată. Localnicii o recuperează abia după un an, plătind 3.000 de florini. Chiar mai devreme, în 1529, armata lui Petru Rareș incendiase cetatea, ceea ce duce la lucrări defensive noi (barbacană). 

4) „Căsuțele din interior… atmosferă medievală”. Aici e, în sfârșit, un mic sâmbure de adevăr – dar nu în sensul simplist din textul însoțitor. Râșnovul nu e doar o „cetate”: este un mic sat fortificat, organizate pe „cartiere”, la fel cu satele tip borgo din Italia, Germania sau Franța. E o soluție rară în arhitectura defensivă din Transilvania, diferită de modelul „cămaruțelor-stup” din bisericile fortificate (Prejmer etc.). Tocmai această structură urbană explică de ce comunitatea săsească se retrăgea aici cu totul, pe durate lungi, în vremuri de primejdie. 

5) „Fântâna săpată de prizonieri turci”. Ne seacă perpetuarea acestei afirmații ! Legendă modernă, lipită de Râșnov, după chipul poveștii de la castelul Huniade. La Râșnov, fântâna a fost comandată de primărie și săpată de meșteri fântânari sași : până în 1633, de Baltres și Andreas din Făgăraș ; apoi de Felten Lange și Andresz Ewysch. Lucrarea a durat șaptesprezece ani, adâncimea inițială ~146 m, iar fântâna a fost abandonată la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Nici urmă de „prizonieri turci”. 

6) „Atmosferă identică Evului Mediu, sunete, mirosuri, copitele cailor…”. Fortificația a fost modernizată constant după și odată cu apariția armelor de foc. Cetatea e un organism evolutiv, nu o imagine împietrită în secolul al XIV-lea. 

7) „S-a păstrat neschimbată și neatinsă”. Din nou, nu. Dincolo de asedii, incendieri și cutremure, în epoca modernă cetatea a suferit și intervenții oribile : concesiuni, „restaurări” butaforice fără aviz, distrugeri arheologice în incinta de jos. Astăzi e în administrarea municipalității și găzduiește evenimente (filme istorice, reconstituiri), dar asta nu șterge rănile. 

8) Despre „uitarea” deliberată a sașilor. Textul nu menționează deloc cuvântul sas, saxon. Nu e o scăpare inocentă, ci amputarea unui fapt fundamental : cetatea a fost preluată și apărată timp de secole de comunitatea săsească, iar structura ei urbană – târg fortificat cu străzi și case – e expresia unei civilizații meșteșugărești și negustorești. A falsifica originea (cu „teutoni” aruncați la întâmplare) și a șterge sașii din istorie înseamnă rea-credință. 

9 ) Acest text e un cap de afiș pentru cum arată falsul „frumos”: fotografie AI, text unsuros cu tendințe șovin-naționaliste, clișee pseudo-istorice și zero rigoare. AI-ul nu a fost „instruit” să caute adevărul, ci să livreze cea mai comodă minciună : teutoni inventați, cetate „neînvinsă”, fântână săpată de „prizonieri turci” – toate demontabile într-o lectură atentă și într-o verificare de bun-simț a istoriei locului. Râșnovul nu are nevoie de povești băbești : adevărul lui e mai puternic decât kitsch-ul pseudo-patriotic. E cetatea-târg a sașilor, un organism defensiv care a rezistat de cele mai multe ori, a căzut uneori, s-a refăcut și s-a adaptat vremurilor.  

Ironia supremă e că pagina se numește ”Informații exacte”!

— Radu Oltean