Blestem
✍️Elena Rusu
Eu îți doresc să nu îți afli calea,
Să arzi de dor ca un vulcan nestins,
În fața dragostei, să cazi învins,
Să nu mai poți privi în ochi o alta ea.
Să ardă-n tine Iadul, te blestem,
O smoala-ncinsă să-ți treacă prin vene,
Gândul te frigă-n doruri eterne
Disperat ca-ntr-o zi să te chem.
Să nu te mai simți vreodată-ntreg,
Cu trupul viu și sufletul bucăți
Împrăștiat în zeci chiar mii de părți,
Să mă implori să vin să te dezleg.
Ca să mă uiți, să poți fi liniștit
O sa te rogi la toate cele sfinte,
Te osândesc cu negre juraminte
La fel de adânci pe cât eu te-am iubit.
Și îți doresc să te îndrăgostești
De-o altă ea, fără-o infimă șansă,
Să umbli de nebun, ca într-o transă,
Dar tot la mine, tu, să te gândești.
Și să iubești așa, fără speranță
Să te ucidă gândul c-ai s-o pierzi,
Purtat de vânt ca florile-n livezi
Să nu îți găsești liniștea în viață.
Și îți doresc să fii mereu pribeag
În lumea asta, să nu-ti găsești locul,
Să te-ocolească iubirea și norocul,
Să rătăcești, pe cât mi-ai fost de drag.
Când o să crezi că ai găsit ceva,
S-ai parte doar de amăgire,
De jocuri de culise și dezamăgire,
Și te blestem, să nu mă poți uita.
19 aug.2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu