$__$$$

 În pădurile adânci ale României, unde lumina pătrunde printre crengile dese și liniștea este spartă doar de foșnetul frunzelor, trăiește cel mai „royal” animal al acestor locuri: cerbul carpatin. Considerat regele codrilor, el nu este doar un simbol al puterii și al eleganței, ci și o prezență care a inspirat legende, povești și cântece de-a lungul secolelor.

Cerbul carpatin impresionează prin dimensiunile sale impunătoare și mai ales prin coarnele uriașe, ce se reînnoiesc an de an, fiind văzute ca o coroană a naturii. Aceste coarne au transformat cerbul într-un simbol al nobleței și al demnității, fiind adesea asociat cu curajul și forța, dar și cu legătura strânsă dintre viață și renaștere.

Toamna, în perioada boncănitului, pădurile Carpaților devin scena unui adevărat spectacol regal. Masculii se duelează pentru supremație și pentru dreptul de a conduce haremul de femele. Ecoul boncănitului, acel strigăt puternic care răsună printre văi, este glasul regelui codrilor, un cântec ancestral ce amintește că natura are propriii ei monarhi.

În mitologia populară românească, cerbul apare adesea ca mesager între lumi, un ghid al sufletului sau o ființă ce întruchipează destinul. Nu întâmplător, în baladele vechi se spune că „cerbul știe drumul către tărâmul unde se află adevărul”.

Astăzi, cerbul carpatin este protejat prin lege, fiind o comoară a biodiversității noastre și o dovadă vie că pădurile României adăpostesc încă animale regale, cu o aură ce nu poate fi egalată.