joi, 7 august 2025

$$$

 Soția, tolănită pe pat, răsfoia cu lene „Kama Sutra”, oprindu-se uneori cu privirea pe câte o ilustrație și oftând cu o invidie stinsă. Totul era minunat până în clipa când ochii i-au căzut asupra unei imagini cu leagănul. El și ea, îmbrăcați doar în veșmântul Evei. El, întins pe pat, așteptând o desfătare nepământeană; ea, zburând pe leagăn spre îmbrățișarea sublimă.


— Iată ce ne trebuie! — a șoptit soția, cu glasul tremurând de emoție.


Primii care au avut de suferit de pe urma „Kama Sutrei” au fost copiii, căci a trebuit să le smulgem leagănul din parcul de joacă. Trei zile au fost necesare pentru a fixa leagănul în fața patului, a calcula cu migală amplitudinea și traiectoria „proiectilului plăcerii”.


Și iată-mă: eu, întins pe pat, așteptând minunăția; ea, soția mea, pe leagăn, pregătită pentru extazul ceresc. Primul care a „gustat” plăcerea am fost eu, când consoarta mea, împreună cu leagănul și o bucată zdravănă din tavan, s-a prăbușit peste mine. În „Kama Sutra” nu se pomenește despre o asemenea voluptate, dar, după gemetul pe care l-am scos, vecinii au înțeles numaidecât că era „chiar aceea”, imposibil de confundat cu altceva.


Viziunea mea asupra frumosului s-a „deformat” puțin, la fel și „sulița” – așa cum e numită poetic acea parte a trupului în „Kama Sutra”.


O lună întreagă a fost nevoie pentru a repara urmările „desfătării” și, oricât am rugat-o să renunțe, soția mea a rămas neînduplecată. Din nou, totul era pregătit: eu pe pat, ea pe leagăn, balansându-se cu avânt. Se pare că s-a lăsat dusă de val, căci, survolându-mă, s-a izbit cu zgomot de perete și, aparent copleșită de o plăcere nespusă, a alunecat cu nasul turtit, guițând ușor, direct peste mine.


Repararea ochilor ieșiți din orbite și îndreptarea privirii soției, tencuirea amprentei ei pe perete și despăgubirea vecinului pentru bibliotecă — toate acestea ne-au ținut ocupați încă o lună.


După sfătuiri și răsfoiri îndelungate, am decis să schimbăm rolurile, mai ales că, după nefericitul zbor, soția nu putea sta decât în poziția unei broaște.


În cele din urmă, „proiectilul” era gata. Ea, pe pat, cu un ochi abia întredeschis, pentru a simți mai intens desfătarea; eu, pe leagăn, căutând un spectru cât mai amplu al trăirilor. Când, de sus, am zărit ținta plăcerii, mâinile mi s-au desfăcut fără voie și, măturasem de pe pervaz câteva ghivece cu flori, m-am înfășurat în tul și am ieșit în zbor pe fereastră.


Reparația mașinii vecinului, onorariul psihiatru­lui pentru tratamentul portarului și o citație pentru tulburarea liniștii publice, plus câteva lovituri de la bătrânele vigilente de la scara blocului, ne-au costat o mică avere.


Am decis să răsfoim „Kama Sutra” mai cu atenție, poate omisesem ceva, și — o, minune! — spre marea mea ușurare și spre amărăciunea soției, am descoperit că nu era o scenă a plăcerii, ci simpla odihnă a unui rajah în grădină, după o altă „luptă”.


Puteau, totuși, să prevină că nu e încă o poziție! Așa, nu?


Autor: Oleg Morozov

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu