&&&

 Uneori mă întreb

Cum a supraviețuit generația noastră alimentelor care conțin lactoză?

Cum am crescut fără produse omogenizate, fără suplimente, fără multi vitamine?

Cum am trăit fără Coca-Cola Zero, Red Bull, Sachs-uri, dacă așteptam duminica să bem apa gazoasă din fonda din centru?

Cum am trecut iernile cu un sandviș în ghiozdan pentru pauză și, da, fără gustări, fără Nutella și fără imuno stimulantele zilelor noastre?

Cum ne descurcăm cu fructe și legume și apă cu lămâie 🍋?

Cum trecem peste nopțile de vară cu o felie de pepene pe stradă, fără petreceri, doar pentru plăcerea acelui pepene delicios 🍉?

Cum suportam pedepsele aspre ale profesorilor din acea vreme?

Cum am putut să curtăm colega de bancă fără prejudecăți, fără standarde sau norme de frumusețe?

Cum am putut renunța la antrenorul personal, După ce am jucat fotbal singuri în noroi, în timp ce coechipierul pierzător era arbitru?

Cum am supraviețuit în genunchi goi și dezinfectați doar cu salivă, fără antibiotice sau antiseptice sau medicamente?

Cum am reușit să ne întâlnim cu fata dacă nu exista telefon mobil și singurele mesaje erau un bilet?

Cum am supraviețuit acelor 💏 săruturi riscante și unor săruturi furate?

Cum a acceptat să iasă în oraș cu noi, dacă am mers la ea știind că vrem să-i dăm aripi?

Cum am reușit să scriem poezii și să compunem cântece fără să folosim computerul?

Cum am reușit să așteptăm un timp infinit pentru a avea primul nostru sărut 😘?

Cum am putut avea răbdarea să corespondăm de la distanță și să așteptăm săptămâni întregi vești, când acum un răspuns întârziat ne pune pe picior de ceartă.

Iar eu, care îmi pun adesea întrebări, mă întreb: am putea face toate astea și acum, sau am fost și noi absorbiți în vârtejul timpului?

Și totuși, generația noastră, a știut să viseze. Pentru că cea mai sănătoasă hrană care ne-a hrănit, a fost speranța?