$$$

 Acum 80 de ani! Războiul de 1 421 de zile!

4 iulie 1941. A 13-a zi de război! 

Alesandru DUTU 

• Batalionul 10 vânători de munte: ,,Steagurile cu culorile naționale românești fâlfâie în bătaia vântului celei mai mari bucurii (la Târnauca – n.n.). Bătrâni, femei, copii, cu brațe pline cu flori, cu ochii înlăcrimați de bucurie strigau din piepturile lor românești: «Trăiască armata română!», «Trăiască România!» și sărutau arma ostașului român care i-a dezrobit”.

♦ Armata 3 română ajunge cu forţele de a flancul stâng pe înălţimile situate la vest şi sud de Cernăuţi, în timp ce diviziile Armatei 4 continuă lărgirea capetelor de pod sau îşi definitivau pregătirile pentru forţarea Prutului. 

♦ În Bucovina, după ce eliberează localitatea Târnauca, Batalionul 10 vânători de munte este primit triumfal de populația civilă. ,,Steagurile cu culorile naționale românești – consemnează jurnalul de operații al unității – fâlfâie în bătaia vântului celei mai mari bucurii. Bătrâni, femei, copii, cu brațe pline cu flori, cu ochii înlăcrimați de bucurie strigau din piepturile lor românești: «Trăiască armata română!», «Trăiască România!» și sărutau arma ostașului român care i-a dezrobit. Au fost clipe de mare înălțare, clipe care au întărit curajul și au îndârjit ostașii români. Pretutindeni, prin satele pe unde au trecut aceeași bucurie, aceeași veselie, aceleași manifestări românești curate. Dar pe lângă aceste bucurii era și jale. Flăcăii din sate și oamenii valizi au fost luați de bolșevici. Din loc în loc, dintr-un prund sau dintr-un pod de casă, speriați la început și apoi fericiți, apare câte unul”. 

♦ La orele 13.00, cinci batalioane din Divizia 15 infanterie trec Prutul, între Sopoșeni și Râșești, pe un front de 15 km, momentul fiind surprins astfel de către jurnalul de operații al marii unități: ,,A fost impresionant momentul acestei treceri, când, contrar regulilor de a păstra liniştea, ofiţerii şi trupa urcaţi în primele ambarcaţiuni au început a intona cântece patriotice… Cu această ocazie se remarcă comportarea excelentă a ofițerilor, care se găseau mereu în fruntea unităților, comportarea la fel de bună a trupei, care, deși, neputând întrebuința tot armamentul în bălți, a continuat să-și urmeze ofițerii prin ploaia de gloanțe, acțiunile demne de toată lauda ale Batalionului de pionieri, care cu o parte din forțe a executat trecerea peste Prut, iar cu alta, împărțită în echipe de șoc, a luat parte la distrugerea cazematelor inamice”. 

♦ Regimentul 10 vânători trece Prutul, pe la Ghermănești, după ce preotul, în prezența comadantului unității, colonelul Raul Halunga, face o slujbă împărtășind pe militari. 

• ,,Plutonul nostru – rememora fostul sergent Toader Bulgaru – a ocupat poziție în dreapta, pe un teren băltuit și mlăștinos. Grupa 1, comandată de mine, a ocupat poziție la flancul stâng al plutonului. Oamenii se bălăceau în apă și în nămol până la genunchi. Colac peste pupăză, a început să tragă artileria inamică, cu o precizie uimitoare; zburau în aer: capete, căști, arme, mâini, picioare sau fragmente din acele ființe, care, numai cu câteva secunde mai înainte erau camarazii nostrii! Era un «spectacol» sinistru. «O, Dumnezeule Mare, oprește-Te, sau mai bine zis oprește-i. Fiindcă un asemenea dezmăț al morții numai noi oamenii, puteam să-l declanșăm» – vorbea comandantul plutonului… Înaintam cu apa până la piept și, paradoxal, eram veseli, fiindcă scăpasem cu viață din acel măcel venit pe calea văzduhului”. 

♦ Dramatice sunt și luptele duse de militarii Diviziei 1 gardă pentru forțarea Prutului, la est de Fălciu. 

• Batalionul 2 din Regimentul 6 dorobanți ,,Mihai Viteazul” începe trecerea (orele 13.00), în bărci, la nord de pod, ,,fără pregătire de artilerie, continuu bombardat de artileria inamică”. ,,Cu foarte multe pierderi în ofițeri și trupă” (10 morți, 5 dispăruți, 30 răniți), subunitatea nu poate continua atacul prevăzut, fiind oprită de focul puternic executat de inamic de la conacul Valienatos. În Sectorul ,,Sud” al diviziei, pe la Bârzica Mică și pe la bucla Prutului denumită ,,La Plopi” trece Regimentul 1/2 vânători de gardă. 

• ,,Pușcași, mitraliori, tunari – menționa jurnalul de operații al unității – înoată din greu prin ierburi și bălți, se culcă fără preget să-și aleagă locul când șuieratul unui proiectil se aude, reiau mișcarea și ajung către ora 17.00 în fața unui pârâu ținut sub focul puternic al armelor automate și brandturilor inamice. La un semn, primele grupe trec dincolo de pârâul cu apa până la brâu; după ele restul companiilor 9 și 11. Tunurile sunt trecute prin apa ce le acoperea; nu se mai văd decât cocardele de tracțiune scoase la malul opus. Pornesc mai departe sub ploaia de foc inamică. Efectul focului inamic se simte; rândurile încep să se rărească, răniții ținându-se spre locurile adăpostite. Batalionul 2 cu companiile 5 și 6 în linia întâia se îndreaptă spre colțul de sud-est Țiganca, înaintează prin smârcuri, păpuriș, sub focul artileriei inamice, ajung la 600 - 700 metri de Țiganca unde se opresc”. 

♦ Generalul Alexandru Ioaniţiu, șeful Marelui Cartier General, face cunoscut că ,,inamicul a lăsat elemente care să lucreze contra armatei şi să producă tulburări şi acte de sabotaj” şi cere ca unităţile să fie ,,deosebit de atente, atât în trecere cât şi în staţionare, în diferite localităţi luând toate măsurile de siguranţă necesare”. Acolo unde situaţia părea ,,a fi mai periculoasă se vor lua ostatici”. 

♦ Generalul Gheorghe Leventi, comandantul Corpului 5 armată, atrage atenţia că ,,trupele sovietice care se retrag, lasă în urma civili înarmati ascunși în tufișuri, care apoi trag asupra soldatilor noștri izolati”, că ,,populaţia civilă dă un mare ajutor trupelor /inamice – n.n./ tragând cu mitraliere si arme automate în contra noastră”. Ordonă ca ,,acești agenti să fie impuşcaţi îndată ce sunt prinşi asupra faptului”. Cu acealași prilej, informează că ,,soldatii sovietici de origine basarabeană s-au predat fără a trage foc”. 

♦ Deoarece un preot şi un agent sanitar nu se aflau la posturile încredinţate în timpul unei alarme aeriene au fost internaţi în lagăre de muncă. 

♦ Ziarul ,,Universul” publică scrisoarea Societății de cultură macedo-română, semnată de dr. Ștefan Petrașincu și Anton Lega, adresată ministrului Apărării Naționale, prin care ,,un număr important de români-macedoneni, care n-au obligații militare” solicită să fie primiți ,,ca voluntari în glorioasa armată română și să li se îndeplinească marea lor dorință de a fi trimiși pe front ca să apere și ei, așa cum au luptat în războaiele trecute, pentru înfăptuirea idealurilor românești prin întregirea în adevăratele hotare etmice ale României, care este patri-mumă a românilor de pretutindeni”. 

♦ În cadrul manifestărilor sale antisemite, Ion Antonescu condamnă participarea unor militari români la pogromul de la Iaşi din zilele de 29 şi 30 iunie 1941 şi face cunoscut, prin ordinul 255: ,,Nevoia de a scăpa de această plagă a românismului este de nediscutat, dar numai guvernul are dreptul de a lua măsurile necesare. Aceste măsuri se află în curs de executare şi ele vor fi continuate după normele ce voi hotărî. Nu este permisibil ca fiecare cetăţean sau fiecare soldat să-şi asume rolul de a soluţiona problema evreiască prin jafuri şi masacre. Prin asemenea procedee, arătăm lumii că suntem un popor nedisciplinat şi necivilizat şi punem autoritatea şi prestigiul statului într-o lumină cu totul neplăcută. Opresc cu desăvârşire orice acţiune pornită din iniţiativă individuală şi fac răspunzătoare autorităţile militare şi civile de executarea întocmai a acestui ordin. Cei ce se vor abate ori s-au abătut de la ordinul de mai sus vor fi daţi în judecată şi li se vor aplica sancţiunile cele mai severe prevăzute de lege”. 

♦ Pe alte fronturi: 

• Grupul de armate ,,Nord” pătrunde (cu Armata 4 tancuri) spre Poloțk, în timp ce forţe ale Grupului de armate ,,Centru” luptă pe Berezina, între Borisov (germanii întâlnesc pentru prima dată tancurile sovietice ,,T-34”) şi Bobruisk. 

• Aviaţia şi submarinele germane atacă navele convoiului PQ-17, care se îndreptau spre Arhanghelsk, scufun dând 22 dintre ele. 

• În Etiopia, trupe britanice înfrâng (la Debra-Tabor) forţele colonelului italian Angelini şi capturează 6 000 de militari.

P.S. Poate foloseşte cuiva! Postarea se referă numai la contextul epocii. Eventuale comentarii, fără actualizări, elogii sau denigrări.