___$$¢$

 CE SE AFLĂ SUB ROȘIA MONTANĂ ȘI DE CE S-A ÎNCHIS DE FAPT ZONA* ORAȘUL ZEILOR         

           La începutul anilor 1990, subsolul din zona Carpaților Occidentali a fost sondat de un satelit rusesc,care căuta situri antice și preistorice. Cu această ocazie,s-a descoperit un imens oraș subteran,întins pe o suprafață de peste două sute de kilometri pătrați,foarte bogat în aur.           

În zona numită Vârtoape din munții Orăștiei, pe o suprafață de aproximativ patru kilometri pătrați există 75 de gropi conice,de diferite dimensiuni (unele cu diametre de până la 70 de metri),din care pleacă mai multe tuneluri către munții din apropiere (unul ajungând chiar sub sanctuarele Sarmizegetusa Regia, fiind probabil cel prin care armata lui Decebal a plecat din calea romanilor,traversând munții în două zile). În zona Vârtoape, aparatele au detectat foarte multe incinte paralelipipedice care comunică între ele, precum camerele unei locuințe, multe dintre ele comunicând cu platoul de deasupra prin drumuri antice.În această zonă și în imediata apropiere se află vestigiile cele mai impresionante ale complexului, inclusiv sanctuare făcute din andezit (piatră pe care astăzi o putem tăia doar cu diamantul), construcții cu o vechime mult mai mare decât cele de la Sarmizegetusa, acolo aflându-se centrul mega orașului pre-dacic.                            

  Acest oraș subteran se întinde nu numai sub Sarmizegetusa Regia, ci și sub Simeria (cu presupusă origine sumeriană),Tărtăria (unde s-a descoperit cea mai veche scriere din lume),Deva (zona din care au plecat arienii în Asia) și Roșia Montană.             

  În ”Pergamentul secret,,,Radu Cinamar vorbea despre un tunel foarte lung sub munții Orăștiei,la capătul căruia s-ar afla o cameră imensă din aur pur,în care s-au descoperit o lumină albastră stranie și 7 scaune capabile să susțină umanoizi de aproape 3 metri înălțime.Referiri la acest oraș subteran se întâlnesc și în poveștile grecilor antici, care spun că în ținutul arimilor (adică în aceeași zonă),locuia în vremurile de demult gigantul Typhon,bine ascuns sub pământ, închis acolo de către Zeus.

În ”Teogonia,,, Hesiod scria că în țara Arima trăia Echidna, o creatură jumătate nimfă și jumătate șarpe, ce locuia într-o peșteră adâncă, făcută de zei, ce seamănă cu un palat strălucitor,de unde păzea întrg ținutul. De altfel grecii antici considerau că în subsolul Carpaților Occidentali se afla Tartarul, lumea subterană în care au fost închiși titanii, primii zei,propabil fiind vorba despre acest uriaș oraș subteran.        

S-a descoperit că nu doar sub Munții Apuseni, ci sub întregul lanț Carpatic de pe teritoriul țării noastre, există o rețea întreagă de tuneluri, despre care legendele dacice susțin că au fost construite de zeul Zamolxis pentru a proteja ținutul și poporul dac, iar Roșia Montană se pare că reprezintă intrarea principală în acest oraș subteran al zeilor. Î

n luna februarie a anului 2012, o echipă româno-canadiană de geologi urmărea rămășițele filonului de aur la una din galeriile săpate de agatârși în urmă cu 5500 de ani la Roșia Montană. Atunci, echipa a făcut aparent din întâmplare o descoperire colosală,ce ar putea modifica istoria omenirii dacă s-ar face publică. Geologii români și canadieni au descoperit la bza cavernei galeriei,capătul dreptunghiular al unei lespezi aurii, care nu părea a fi o rocă naturală. După prelevarea unei mostre, rezultatele de laborator au arătat că era vorba de o piatră compozită obținută după o tehnologie imposibil de reprodus în condițiile științei actuale, compusă din 15% praf de granit, 30% wolfram și 55% pulbere de aur de 50 de carate.                            

  În luna aprilie, în urma discuțiilor purtate cu ușile închise la Ministerul Minelor,Petrolului și Geologiei, canadienii au cerut ca această descoperire să nu fie făcută publică, iar galeria să fie închisă urgent,Românii au fost de acord cu păstrarea secretului, însă au insistat să continue cercetările și să trimită acolo o echipă de arheologi.

 Zona a fost ănchisă imediat cu sârmă ghimpată și pusă sub pază. De la începutul lunii mai până pe 23 iunie, s-au derulat în secret săpăturile în jurul lespezii. Măsurătorile au stabilit faptul că aceasta, perfect șlefuită, cântărea aproximativ 1700 de tone (cu 100 de tone decât cea de la Baalbeck în Liban),avea o lungime de 12 metri, olîțime de 6 metri, și o înălțime de 3 metri, iar aurul din ea reprezenta 935 de tone, de 150 de ori mai mult decât tot aurul extras la Roșia Montană de daci, romani, austro-ungari și romăni la un loc. Într-un final, lespedea a fost tăiată în 8o de calupuri egale, încărcată în containere și transportată noaptea, sub escortă militară, spre o destinație necunoscută

. Din anumite informații, reiese că fragmentele au ajuns la Combinatul Siderurgic din Galați, unde au fost topite și transformate în lingouri de aur și wolfram, despre care nu se știe unde au fost depozitate. Un lucrător care a participat la dezmembrarea lespezii, susține că un bătrân arheolog de prestigiu, ce avea o cicatrice în colțul ochiului stâng, a realizat un set de fotografii, care au fost date spre studiu unui paleolingvist, ce a atras atunci atenția autorităților, că lespedea are o valoare istorică și culturală inestimabilă, nu doar pentru români, ci pentru întreaga omenire. Ca argument, în respectivele fotografii, se poate observa că întreaga suprafață a lespezii era acoperită de o scriere în basorelief, de culoare verde smarald,total necunoscută, posibil pelasgă. Cu toate acestea, autoritățile române au ignorat atenționările paleolingvistului, și au dispus tăterea și topirea lespezii, urmând ca după vânzarea aurului să primească 19,31% din câștig, conform înțelegerii cu partea canadiană.

 Bătrânul arheolog, care a ales să-și păstreze ascunsă identitatea, a declarat presei la vremea respectivă: ”Lucrurile au devenit de-a dreptul uluitoare, atunci când la ridicarea lespezii, s-a putut observa un soi de puț cu diametrul aproximativ de 4 metri, în interiorul căruia cobora o scară elicoidală, ale carei trepte erau săpate ăn pereții puțului, de parcă fuseseră tăiate cu laserul. Din interiorul puțului, emana o lumină lăptoasă, violacee. Deși cei câțiva lucrători,geologi și arheologi care au fost martori la ridicarea lespezii și-au revenit după o vreme din uimire, în afara paleolingvistului care s-a precipitat ca un apucat pe scări în jos, nimni n-a mai avut curajul să coboare ca să vadă ce se afla în puț, iar a doua zi era deja prea târziu. Am așteptat cu toții ca paleolingvistul să apară, dar el nu s-a mai ridicat la suprafață. Peste noapte SRI-ul și armata au acoperit cu scânduri intrarea în puțul care ducea spre interiorul muntelui, au turnat ciment și au sigilat-o. 

A doua zi a fost închisă gura puțului exterior, precum și intrarea în galeria săpată în vremuri imemoriale de agatârși. Tot a doua zi eu, împreună cu toți martorii care au asistat la prelevarea lespezii și la descoperirea puțului din adâncul minei, precum și cei care au participat la ștergerea urmelor, am fost puși să semnăm niște documente care garantau păstrarea secretului de stat și am plecat cu toții speriați pe la casele noastre,, La sediile Ministerului Minelor, Petrolului și Geologiei și al Institutului de Arheologie din București nimeni nu știe nimic, domnind peste toți o tăcere ca de mormânt. 

Există voci care susțin că persoane sus-puse de la Guvern au mușamalizat afacerea și că bancherii elvețieni îșî freacă mâinile satisfăcuți. Ultima dată când s-a mai putut discuta cu bîtrânul arheolog și cu lucrătorul martor a fost pe 28 iulie 2012, cei doi dispărțnd apoi fără urmă.Galeria unde a fost descoperită lespedea, aflată pe Valea Cornei, sub satul Cornea de la Roșia Montană, a fost supranumită Galeria Hiperboreeană.Ea a mai fost cercetată în 1976 și după o descoperire uluitoare a fost sigilată de către Securitate. 

Dintre cei care au participat atunci la săpături, doar patru persoane mai sunt astăzi în viață. Doar unul dintre ei Ion Moiș, șef de echipă, a acceptat să rupă tăcerea. Iată ce a povestit el presei : ”Poate că n-ar trebui să zic nimic, că doară am jurat la comuniști, dar eu mă trag de fel din Albac, chiar din neamul de moți a lui Avram Iancu, așa că nu pot să tac. Uite cum a fost: În iarna lu”76, am fost chemat de inginerul șef și am primit dispozitie să redeschid, să consolidez și să electrific vechea galerie 13, rămasă închisă încă de pe vremea austro-ungarilor,urmând ca după consolidare sî vină doi tovarăși geologi să prospecteze. Galeria era veche, rămasă așa neexploatată încă de pe vremea agatârșilor care la vremea aceea scoteau din ea și prelucrau aurul și argintul pentru daci, iar filonul fusese epuizat cu multe secole înainte să ajungă romanii stăpâni pe minele de aur, sau Albumus Maior cum spuneau ei. E drept că se văd urme de căutare și pe vremea romanilor, dar e limpede că s-au lămurit repede și au abandonat. Lucrările de electrificare și consolidare au durat până în vara lui 76 și am avut niște probleme cu golirea de apă a unei părți a galeriei care se inundase. Atât valvele din mină cât și electrovalvele de la pompe ne-au fost de mare ajutor.Tot atunci am găsit și un os spălat de ape,așa de mare cum nu mai văzusem niciodată. După ce l-am arătat directorului minei, el l-a predat securistului Întreprinderii Miniere de Stat Roșia Montană, iar pe noi ne-a anchetat Procuratura vreo patru zile.Că de unde era osul când l-am găsit ? Că în ce poziție ? Că cine a mai fost cu noi în mină ? Că cine mai știe de existența lui ? Câți am intrat și câți am ieșit din șut în ziua aia ? Mă rog tot felul de întrebări, ca să ne sperie și să ne facă să tăcem. Am tăcut cu toții, iar după ce ne-au pus să semnăm declarațiile, ne-au trimis înapoi în galerie. Acasă n-am suflat o vorbă.Mi-era frică pentru ai mei. Când treaba noastră afost terminată, au intrat în mină doi oameni de la București, din care unul singur era geolog. Ce au lucrat ei acolo nu știu, dar așa ca la vreo săptămână s-a prezentat un al treilea,unul foarte tânăr, cu o cicatrice la ochiul stâng, care a zis că e arheolog. La două zile după el a venit o echipă întreagă de civili, dar câțiva arheologi cu niște echipamente cam ciudate, împreună cuun echipaj de Miliție, care a blocat accesul la galeria 13 și a început să ne controleze legitimațiile la poartă. După încă vreo lună jumătate, am fost chemați din nou, eu și ortacii mei, cei care ne-am ocupat de consolidări și care deja semnaserăm declarațiile, să cărăm sterilul din fundul galeriei 13 și să-l scotem cu vagonetele afară din mină. Atunci am văzut grozăvia.Arheologii scoseseră la iveală un schelet uriaș, cam de 10 metri lungime, care zăcea pe o parte cu picioarele strânse. Osul pe care îl găsisem eu era legat cu o fundă roșie și de-abia atunci am văzut că era o vertebră.Mamă da” ce vertebră! Civilii se foiau de colo- colo! Unii își notau câte ceva din ce ziceau arheologii alții făceau poze cu blitzul.Ziceau ceva de unu” Densușianu, apoi ceva de hiperboreeni, apoi unul a sărit cu gura mare, că să-și vadă de treabă, că Densușianu era avocat, nu istoric, apoi a dat-o cu partidu” și cu securitatea. Altul, și ăsta era arheologul cel tânăr cu cicatrice, a scăpat una cum că scheletul era de hiperboreean și că ar putea fi chiar strămoșul nostru! ”Nu se poate tavarișce ! Ce hiperboreean visezi !-a răcnit la el unu” gras în haină de piele și cu accent rusesc !-Omul se trage din maimuță ! Unde ai mai pomenit tu maimuță de 10 metri ! Gata,scheletul ăsta pleacă la Moscova ! Ia luați-l pe reacționarul ăsta d-aici ! Atunci ne-a cuprins groaza pe toți.Doi gealați au sărit pe el, l-au legat și l-au târât afară din mină.” Ia hai, strângeti, împachetați în lăzi și duceți totul la gară.! Și dacă mai suflă vreunul o vorbă vă arunc Kaghebeu” în ceafă !,,. Tot pe noi a picat măgăreața cu strânsul și cu căratul.S-a făcut dimineață când am terminat de împachetat, de cărat și urcat lăzile în tren. Dar nici pe noi nu ne-au lăsat să mai mergem acasă.Ne-au suit în două dube fără geamuri și ne-au dus undeva. Unde nu știu. Dar știu că am mâncat bătaie și că m-au pus să semnez că n-am văzut și că nu cunosc nimic, că am un unchi legionar care e bandit și împușcă securiști prin munți și mi-au zis că dacă suflu vreo vorbă, îmi saltă nevasta și copiii, iar pe mine mă bagă în pușcărie. Am semnat și am tăcut, ce era să fac... Nici cu ortacii mei n-am mai vorbit despre asta. Ceva de bine totuși mi s-a întâmplat după aceea. La o săptămână după ce m-am întors la mină, unul de-l aveam mereu coadă după mine când intram și ieșeam din șut, a venit la birt și s-a așezat la masa mea. Cinstit să fiu, când l-am văzut, mi-a înghețat sângele în vine. ”Uite Ioane,-mi-a zis-și eu sunt moț cași tine.Și tot ca și tine , neam de neamul meu au fost băieși la Roșia Montană.Am fost acolo când s-a descoperit schletul uriașului. Acum e la Moscova. Ca și tine am fost și eu martor.Ia plicul ăsta și păstrează-l ca pe ochii din cap.Înăuntru ai poza.Să știi de la mine, că acolo în galerie, era scheletul unui dac, strămoș de-al nostru.Păstrează poza și arat-o nepoților tăi. Eu nu știu dacă scap, pentru că am fost iradiat.Pe voi v-au speriat bine, dar de noi, ăștia din securitate, care nu ne speriem așa ușor, se descotorosesc altfel. Nu te cunosc, nu mă cunoști.Nu ți-am dat nimic.Ai priceput ?,, ” Da, am priceput !,, S-a ridicat și aișit repede pe ușă. Doar două zile l-am mai văzut cum pășea ca o umbră în urma mea, apoi nu l-am mai văzut niciodată. În schimb mai am poza cu hiperboreanul de la el.,, Așadar, deasupra lespezii extrase ăn 2012, se aflase cu 36 de ani în urmă scheletul uriașului, în galeria 13, sau Galeria Hiperboreeană.Iar același arheolog, cu cicatrice ăn colțul ochiului stâng, a fost martorul ambelor descoperiri din 1976 și 2012. La Roșia Montană se află intrarea în orașul subteran al zeilor, supranumit Tartar de către grecii antici. ADEVARURISECRETE.COM